Care este planul lui Dumnezeu pentru Pământ și pentru omenirea care se va teme de Dumnezeu

 

Final de carte

Care este planul lui Dumnezeu pentru Pământ și pentru omenirea care se va teme de Dumnezeu, după răpirea Miresei Domnului Isus (adică a Bisericii credincioase)?

 

Dragi frați, surori şi prieteni ai Bibliei! Mă bucur să vă scriu ceea ce am studiat din 1991 şi până în prezent din Biblie, Cartea Cărţilor. Nu există o carte mai importantă pe pământ, decât Biblia. E opinia mea şi a multor credincioşi ce o iubesc.

Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a comunica atât cu semenii noștri, cât și cu Sine. Comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune și El ne răspunde prin Biblie. El apreciează interesul nostru pentru marile subiecte ale Bibliei şi ne binecuvântează cu înţelegerea lor.

În această carte am dorit să împărtășesc câteva dintre acestea. Aş dori să accentuez că pentru a înţelege cât mai bine Biblia, avem nevoie de o traducere care să utilizeze o expresie modernă, simplă și care să transmită cu acuratețe acțiunea relatărilor biblice. În al doilea rând, pentru un cuvânt ebraic sau grecesc, un singur echivalent ar trebui să fie utilizat în mod consecvent ori de câte ori limba și contextul o permit, astfel încât ideea să fie exprimată clar, în orice loc. Biblia este o lucrare valoroasă. Este plină de cunoştinţă care duce la înţelepciunea atât de necesară pentru o viață după voia lui Dumnezeu și îndeamnă cititorul să reflecteze și să studieze temeinic şi apoi să pună în practică învăţătura ei preţioasă, conform cu epoca la care se adresează. Pentru noi, această epocă este epoca harului ce o dă Noul Legământ, făcut de Dumnezeu, prin Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos.

Biblia nu este opera adepților miturilor sau filozofiei, ci a credincioșilor care l-au onorat pe Dumnezeu și Cuvântul Său. Când ne confruntăm cu un text mai greu de înţeles, este bine să apelăm la mai multe traduceri. Indiferent cine şi cât de buni sunt traducătorii Bibliei din trecut, trebuie să lăsăm loc şi traducătorilor din zilele noastre, să apreciem munca lor şi să înţelegem să citim Biblia, conform cu textul din limba în care a fost scris (ebraic, aramaic, grec).

Pentru a-l cunoaște cât mai bine pe Dumnezeu și pentru a ne întări credința în El și în promisiunile sale, trebuie să citim zilnic Biblia şi să medităm temeinic la cele citite.

 

Un credincios al Bibliei a scris următoarele: „În prezent, trăim într-o lume înstrăinată de Dumnezeu. Viața este stresantă și oamenii sunt confuzi cu privire la viitor. Răul uman a atins cote alarmante. În plus, există nenumărate știri îngrijorătoare: încălzirea globală, epidemiile, foamea etc. Oamenii de știință, guvernele umane se dovedesc a fi neputincioase în fața acestor probleme. Toate acestea alcătuiesc o imagine care ne spune că valorile lumii sunt inversate. Oamenii nu mai fac diferența între rău și bine. Trăim vremuri critice. Dar mulți oameni cinstiți se întreabă dacă există un Dumnezeu și dacă El este interesat de noi? Este interesant faptul că oamenii influenți, creatorii de opinii, recunosc că situația din lume a devenit mult mai gravă și că numai Dumnezeu ne poate salva. Dar afirmațiile lor nu se bazează adesea pe credința autentică. Oamenii au scăpat de sub control, așa că avem nevoie de speranță reală pentru a ne rezolva problemele. Biblia promite că problemele omenirii vor fi rezolvate printr-un guvern ceresc. În cartea biblică a lui Ieremia 29:11 găsim câteva promisiuni frumoase făcute de Dumnezeu pentru poporul Său. Vă încurajez să citiți versetul din Biblie. Ai observat din verset acele promisiuni frumoase pe care Dumnezeu vrea să le avem? El vrea ca noi să avem pace, un viitor și o speranță. Este o speranță minunată. Vă puteți imagina o lume a păcii, fără probleme? Dumnezeu ne promite această minunată asigurare dacă manifestăm o credință autentică în El, bazată pe Cuvântul Său. El a creat țara iubirii pentru noi. A fost creat pentru noi, oamenii, astfel încât să ne putem bucura de viață. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu va interveni și va elimina cauzele suferinței. El își va restabili scopul inițial pe pământ. Pare o imagine incredibilă, dar pentru Dumnezeul Atotputernic nimic nu este imposibil de realizat ".

 

Amin! Așteptăm un Cer Nou și un Pământ Nou, conform promisiunii lui Dumnezeu scris în Cartea Apocalipsa 21:1 Și am văzut un Cer Nou și un Pământ Nou; căci primul cer și primul pământ au trecut; și nu mai era mare.

 

În viitorul nu prea îndepărtat uşa harului pentru cer se va îchide. Mireasa va fi răpita de Mirele ei şi acel loc al răpirii în care vor fi duşi este cerul, mai exact al treilea cer. Ce se va întâmpla atunci cu pământul şi cei rămaşi pe pământ? – se întreabă mulţi. Conform Evangheliei – completată în special de cartea Apocalipsa atunci vor fi judecaţi cei vii care au rămas pe pământ şi această judecată se va face pe baza credinţei şi acţiunilor lor. Cei rebeli şi nestatornici, vor fi eliminaţi complet printr-un şir de plăgi şi urgii catastrofale, de scară mondială, până ce vor pierii toţi cei care nu s-au refugiat sub protecţia lui Dumnezeu. Toţi acei oameni care prin asculatre şi pocăinţă vor căuta protecţia lui Dumnezeu, vor fi protejaţi în chip miraculos, fiind ghidaţi de spiritul lui Dumnezeu şi ajutaţi de îngeri, cum să se salveze.

Planul inițial al lui Dumnezeu pentru pământ și pentru omenire este bine stabilit în Geneza 1:28. Geneza 3:22 dezvăluie, de asemenea, că Dumnezeu a vrut să dea viața veșnică omenirii. El nu a renunțat la intenţia Sa de a da viață veșnică tuturor creaturilor care îl iubesc, îl ascultă și îl recunosc ca Domn Suprem („despotes” în greacă, a se vedea Ioan 3:16 şi Fapte 4:24). Prin Fiul Său ceresc va împlini la timpul potrivit această făgăduinţă măreaţă.

 

Judecata Sa va fi dreaptă

 
Dumnezeu a promis că El va face totul nou (Apocalipsa 21:5) și adevărul va locui în ceruri și pe pământ (2 Petru 3:13). Nici cerul, nici globul pământesc în sine nu vor fi distruse (Psalmul 115:16; Ecesiastul 1:4), dar ca și la Potop, umanitatea încă așteaptă o judecată teribilă când, prin puterea lui Dumnezeu, Fiul său Iisus Hristos, va purifica în mod perfect aerul și fața pământului de orice păcat și de toți oamenii care se opun lui Dumnezeu și împăratului Său numit (Matei 24:21-30; 2Petru 3: 5-12; Apocalipsa 19:11-21).

După ce Fiul lui Dumnezeu prin îngerii săi îi îndepărtează pe cei răi de pe pământ și îl aruncă pe Satana în închisoare, astfel încât să nu poată influența pe nimeni (Apocalipsa 20:1-3), el preia conducerea pământului şi al oamenilor care au supravieţuit marelui necaz din timpul sfârşitului, ca împărat (rege) ales de Dumnezeu pentru această misiune de restabilire a voii lui Dumnezeu pe pământ (Luca 11:2, Matei 20:20-23, Matei 24:14). El va fi ajutat în această nobilă misiune de restabilire de asociații săi pământeni, care au fost răscumpăraţi de pe pământ şi duşi în cer la evenimentul numit „răpire” (Apocalipsa 14:1-5). Ei sunt numiţi Mireasa sau Biserica lui şi vor domni din al treilea cer împreună cu el peste pământ timp de o mie de ani (Apocalipsa 20:4-6), peste toți oamenii ascultători care au îndurat marele necaz (Apocalipsa 7:9-17) și bătălia de la Armaggedon (Apocalipsa 16:13,14), ziua finală a judecății lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:17-21).

După finalul de la marele necaz, se va instaura pe pământ împărăția lui Dumnezeu (domnia voii sale) - guvernarea rânduită de Dumnezeu. Sub regele desemnat al acestei guvernări cereşti, Iisus Hristos și asociații săi, el va realiza lucruri minunate pe pământ:

1. Pace, înțelegere și conviețuire internațională, cu eliminarea completă a conflictelor și războaielor (Psalmul 72:7,8; ​​Mica 4:1-5; Psalmul 46: 9,10).
2. Securitate internațională și fericire socială printr-o justiție dreaptă, cu eliminarea completă a opresiunii nedrepte, fizice și economice de orice fel (Psalmul 37:9-11; Isaia 65:20-23; Apocalipsa 7:15-17).

3. Oferirea unor condiţii optime pentru culturi abundente în întreaga lume prin eradicarea dezastrelor naturale și ridicarea blestemul asupra pământului (Maleahi 3:10,11; Apocalipsa 22:3; Psalmul 72:16).

4. Armonia ecologică între oameni, animale și natură (Isaia 11: 6-9; 65:25).
5. Eradicarea bolilor și îmbătrânirii, oprirea fenomenului morții naturale (Isaia 33:24; 35: 4-10; 65: 20,23) și restabilirea condițiilor de viață din Grădina Edenului (Isaia 35: 1,2,7; 43: 19,20).

La sfârșitul regatului (împărăţiei) de o mie de ani, toate ființele umane de pe pământ vor trăi în paradis, ascultând de Dumnezeu prin guvernarea Domnului Isus Christos, închinându-se și slujind fericit pe Dumnezeu, Tatăl ceresc. În timpul domniei milenare a lui Isus Christos, Dumnezeu va fi arătat atât în ceruri cât și pe pământ că este în interesul creaturilor sale să accepte regula sa de guvernare dreaptă și iubitoare și să slujească și să se supună numai Creatorului pentru totdeauna. La sfârșitul mileniului, Satana va fi eliberat din închisoare pentru a închide dezbaterea lansată contra lui Dumnezeu, ce a deschis-o el în grădina Edenului. Toți cei care sunt atunci înșelați de disperarea finală a Satanei vor fi supuși pedepsei drepte și veșnice a lui Dumnezeu (Apocalipsa 20: 7-10).

După răpirea la cer a Miresei, va urma marele necaz – considerat sau echivalent ca judecarea celor vii şi apoi o înviere și judecată generală (Apocalipsa 20:11-15). După condamnarea acelora care nu au fost găsiţi vrednici la viaţă veşnică, moartea naturală sau altfel spus moartea adamică, ca ultim dușman, va fi distrusă. După încheierea celor o mie de ani, toată supunerea va fi acordată lui Dumnezeu, ca voia sa să fie totul în toţi (Apocalipsa 20:14; 1 Corinteni 15:24-28). Atunci va există o fericire veșnică şi netulburată și viața veșnică atât în ​​cer, cât și pe pământ (Apocalipsa 22:1-5). Vino Doamne Isuse! Amin!

 

Mistere din ştiinţă şi Biblie, ca să înţelegem mai bine tainele existenţei noastre în cer, ca Mireasă

 

Capitolul 12

Mistere din ştiinţă şi Biblie, ca să înţelegem mai bine tainele existenţei noastre în cer, ca Mireasă

 

CĂLĂTORIE ÎN TAINELE DIN UNIVERS

 

"Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

Într-adevăr, însuşirile nevăzute ale lui, puterea lui veşnică şi dumnezeirea lui SE VĂD LĂMURIT DE LA FACEREA LUMII CÂND TE UIŢI CU BĂGARE DE SEAMĂ LA ELE ÎN LUCRURILE FĂCUTE DE EL. Aşa că nu se pot dezvinovăţi."

Romani 1:19,20

 

Punctul de plecare: Paradisul lui Dumnezeu, Raiul, este în al treilea cer

 

Corinteni 12:2. Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).

3. Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie)

4. a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

 

Creaţia lui Dumnezeu mărturiseşte în chip negrăit măreţia lui Dumnezeu, care locuieşte în cerul al treilea. Puterea lui este extraordinară, dacă ne uităm la noile descoperiri astronomice despre grandoarea Universului.

 

Ce descoperă despre Dumnezeu lumina? Dar viteza şi gravitaţia?

 

"singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o LUMINĂ, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică." 1Timotei 6:16

 

Cea mai mare viteză (descoperită de oameni până acum) o are lumina, dar unii consideră că există o viteză mai mare ca viteza luminii.

"Lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișnuită, de-a lungul istoriei au existat polemici științifice și filozofice privind caracterul finit sau infinit al vitezei ei. Viteza de propagare a luminii este de milioane de ori mai mare decât a sunetului, poate înconjura Pământul de aproximativ 7 ori în decursul unei secunde, parcurge distanța de la Pământ la Lună în mai puțin de 1,3 secunde." Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Viteza_luminii

Despre viteza ipotetică numită "viteza superluminică"

Aceasta viteză, dacă există, ar confirma relatarea biblică despre creaţie, de la Geneza.

 

"Viteza superluminică este o viteză ipotetică mai mare decât viteza de propagare a luminii în vid perfect (viteza superluminică > viteza luminii). Termenul se poate referi atât la viteza de propagare a informației cât și a materiei, dar până acum în realitatea înconjurătoare nu a putut fi observată o astfel de viteză." Wikipedia

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitez%C4%83_superluminic%C4%83

 

"Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd" Evrei 11:3

 

Lumina solară o vedem, însă lucrurile din care este generată sunt invizibile: hidrogen 74%, heliul 25%, etc.

 

Cum se produce lumina solară?

"în miezul său (a soarelui) hidrogenul se transformă în heliu prin fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrino și radiație solară." Wikipedia

 

Cum ar trebui interpretat 1Timotei 6:16?

1. Poate exista lumină şi fără soare şi Dumnezeu locuieşte dintotdeauna în această lumină "extra-solară"?

2. Nu poate exista lumină extra-solară şi prin urmare Dumnezeu locuieşte în lumină numai după ce a creat soarele, până atunci locuind în întuneric?

 

Punctul 1 este cel veridic. Când Dumnezeu a zis "să fie lumină" înseamnă că nu a mai fost nici un fel de lumină înainte? Nu. Lumina în care locuieşte Dumnezeu dintotdeauna nu este o lumină solară. El nu are nevoie de un soare, care să-l lumineze. El nu are nevoie nici de noapte, nici de odihnă.

 

Punctul 1 este foarte rezonabil (poate exista lumină extra-solară), fiindcă lumina poate fi generată şi altfel decât o generează soarele şi noi avem lumina 'artificială' creată din curentul electric generat de termocentrale şi hidrocentrale:

 

"O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce curent electric pe baza conversiei energiei termice obținută prin arderea combustibillilor. Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere internă.

Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deșeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoși (gaz natural).

Uneori sunt considerate termocentrale și cele care transformă energia termică provenită din alte surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă construcția acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere." Wikipedia

 

Dacă oamenii îşi pot genera lumină, fără ajutorul soarelui, cu cât mai mult Dumnezeu îşi poate genera lumina, neavând nevoie de un soare literal, ca al nostru.

De aceea Domnul Isus a putut să afirme, ca o mustrare: "cum veţi crede când vă voi vorbi despre cele cereşti?" Ioan 3:12

 

Trăim timpuri în care anumiţi oameni se inchid în mintea lor şi nu acceptă descoperirile ştiinţei. Unii se opun ideii că planeta Pământ ar fi un glob şi o consideră o sferă lată, deşi zeci de sateliţi artificiali se învârt în jurul pământului, lansaţi de oameni; altii se opun ideii că oamenii au fost pe Lună, cică ar fi fost trucaj. Ce ar spune atunci despre cele constatate pe Lună? Că este o nebunie să crezi aşa ceva. Există super mărimi ale creaţiei lui Dumnezeu în Univers, de care dacă ar auzi aceştia, ar zice că suntem nebuni.

https://www.youtube.com/watch?v=Bcz4vGvoxQA

 

Oare Dumnezeu ar locui pe o planetă identică cu a noastră şi într-un sistem solar identic cu al nostru?

 

Misterele acceleraţiei şi gravitaţiei

 

Dacă ai lăsa un ciocan şi o pană de la aceeaşi distanţă pe Lună, ar ajunge la sol în aceeaşi secunda. Fapt dovedit în 1971, dar teoria era ştiută încă de pe timpul lui Galileo Galilei sau chiar şi mai înainte.

 

Diferenţe între lucrurile create de Dumnezeu

- un om de 100 kg de pe Pământ ar cântari 17 kg pe Lună

- pe Lună poţi sări de 6 ori mai departe ca pe Pământ

- pe Lună se pot căra obiecte de 6 ori mai grele ca pe Pământ

- indiferent cât de tare ai urla pe Lună, nimeni nu te-ar auzi

- Luna provoacă un decalaj de 2 milisecunde la fiecare 100 de ani, "alungind" timpul

- temperatura pe Lună ziua este de + 110oC.

- temperatura pe Lună noaptea este de - 180oC.

- pe Luna nu este dimineaţă şi nu este seară, trecerea de la zi la noapte este bruscă

- o zi pe Lună echivaleaza cu 14 zile de pe pământ

 

De ce este un obiect mai greu pe Pământ decât pe Lună, de şase ori?

Din cauza presiunii aerului, care este generat de forţa gravitaţională cu direcţia de atracţie spre centrul Pământului. Presiunea aerului generează acceleraţie crescătoare în raport cu greutatea unui obiect. Cu cât un obiect va fi mai dens, va fi mai greu în volum, şi acceleraţia lui va fi mai mare în cădere liberă. Luna neavând aer, forţa gravitaţională este cu mult mai mică, de şase ori mai mică. Din această cauză, pe Lună nu există acceleraţie crescătoare în raport cu greutatea, ci una constantă, de aceea o pană de pasăre şi un ciocan de 1 kg, aruncate de la acelaşi nivel vor ajunge în acelaşi timp la sol, la fel ca un purice şi un avion.

Deci, într-un mediu fără aer trupul nostru ar fi cu mult mai uşor şi ar echivala cu greutatea unui purice şi viceversa, un purice ar avea greutatea noastra.

 

Misterele timpului

 

Timpul este măsura de mişcare dintre două distanţe sau evenimente. "Metrul" timpului este viteza.

Cu cât o călătorie între două oraşe va fi parcursă cu viteze din ce în ce mai mari, cu atât se reduce durata timpului de parcurs. La viteza luminii timpul unui obiect ar înceta, dar obiectul s-ar transforma în lumină (energie). Iată de ce trupurile noastre pământeşti se vor transforma la răpire în trupuri cereşti.

 

Se poate opri timpul? Ipotetic, da. Cu o viteză ca cea a vitezei luminii.

"Atunci Iosua a vorbit DOMNULUI, în ziua când a dat DOMNUL pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, ..." Iosua 10:12. Şi timpul s-a oprit.

Timpul se scurge doar înainte. Am văzut că se poate opri, cu o viteză egală cu cea a vitezei luminii. Dar se poate şi inversa? Ipotetic, da. Dacă ar exista o viteză mai mare ca cea a vitezei luminii.

"Şi a zis Iezechia: "Uşor este ca umbra să se întindă cu zece trepte!... Nu, nu aşa!, ci să se întoarcă umbra cu zece trepte înapoi!" 2Împăraţi 20:10.  Şi timpul s-a scurs înapoi.

 

Misterele volumului (spaţiului închis) şi a schimbului dintre volume

 

Fiecare trup are o masă şi această masă este formată din diferiţi compuşi chimici.

Ce este "masa" unui trup?

Conform cu Enciclopedia Liberă Wikipedia:

 "Masa unui corp (trup) sau a unei particule este una din cele 7 mărimi fizice fundamentale. Masa se defineşte drept acea mărime măsurabilă ce determină cantitatea de substanţă conţinută într-un corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic şi măsurată, de asemenea, macroscopic."

"Părintele" chimiei moderne, Antoine-Laurent Lavoisier, spunea:

 "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă."

Conform cu Enciclopedia Liberă Wikipedia:

 "În cursul reacţiilor chimice, masa produşilor de reacţie trebuie să fie egală cu masa reactanţilor."

Legea arată faptul că într-o reacţie chimică nu se creează şi nu dispar atomi, ci ei se "rearanjează" formând compuşi noi.

Ex: Fe + 2HCl → FeCl2 + H2

În 1748 Lomonosov creeaza primul enunţ al acestei legi: "În Univers, atât cât se ia de la un corp, se adaugă la altul".

Aceasta este o "Lege Universală", este "Legea conservării masei substanţelor" (Mihail Lomonosov - Antoine-Laurent Lavoisier). Prin ea înţelegem, că trupurile noastre, chiar dacă vor fi descompuse în ţărâna pământului, nu sunt "pierdute" pentru totdeauna, ci sunt "conservate" într-un proces chimic, fiind intrate în alte reacţii chimice. Dacă acest proces chimic prin care ni se vor descompune trupurile, poate fi inversat (şi eu am convingerea că Dumnezeu poate), atunci orice trup descompus, poate fi reconstituit din nou.

 

Trupul nostru, care este un spaţiu închis, conţine un anumit volum material, dintre care între 70-80 la sută apă (H2O), în fond două gaze, Hidrogen şi Oxigen.

Deci, dacă presiunea aerului şi forţa gravitaţiei ne face grei, ce am fi noi, ca materie fără aceste două (aer şi gravitaţie)?

"Fii veacului acestuia sunt mai înţelepţi decât fii luminii" şi aproape în toate cazurile ne iau înainte în decriptarea trupului nostru.

Cuvântul grecesc "allagesometha" din 1Corinteni 15:51, trebuie tradus cu "schimbaţi" cum este în textul grecesc. Va fi un schimb de substanţe, cu cât ni se va lua din substanţele originale, cu atât vom primi din substanţele înlocuitore. Carnea şi sângele vor dispărea, luându-le locul alte materiale:

 "Lăsaţi-mă dar, să vă revelez un secret minunat. Noi nu vom muri cu toţii, dar noi toţi vom fi schimbaţi!"

De ce trebuie să fim schimbaţi? Ca să fim ca cei care sunt în cer:

 "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este." 1Ioan 3:2

Cum este “El”? Ţi-l poţi închipui că doarme? Că are nevoie de noapte pentru somn şi de o zi de sabat pentru odihnă? Că are nevoie de o zi de 24 de ore?

 

De meditat: Ţin Dumnezeu, Fiul său şi îngerii sabatul?

 

“Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat” Marcu 2:27 Aşadar sabatul nu a fost făcut pentru Dumnezeu sau pentru cei din cer.

Dumnezeu locuieşte într-o lumină de care – noi oamenii - nu ne putem apropia (1Timotei 16:16), chiar dacă am avea cea mai performantă navă spaţială... La un aşa scut de apărare visa şi savantul Nicola Tesla. Dar lumina nu numai că poate apăra, ci poate avea şi alte facilităţi, de exemplu în comunicare şi mişcare. O altă facilitate extraordinară este că lumina perpetuă poate anula timpul. Când cineva locuieşte numai în lumină, acolo nu există noapte şi nici întuneric. Dacă în cer (mă refer la cerul cerurilor, în acea “lumină” a lui Dumnezeu, în cerul al treilea) nu există noapte, nu trebuie nici somn, iar dacă nu ne trebuie somn, înseamnă ca nu vom oboşi, iar dacă nu vom obosi, ţinerea unei zile de odihnă nu este necesară. Sabatul înseamnă odihnă şi se ţine pentru odihnă. Geneza spune că Dumnezeu s-a odihnit, dar profetul Isaia spune că Dumnezeu nu oboseşte, deci puterea lui nu are margini.

 

Cum armonizăm aceste două versete, sunt ele “antiteze” de nereconciliat? Nu.

 

În a şaptea zi de creaţie, Dumnezeu s-a oprit din lucrarea lui, dar nu pentru că era obosit. Poţi să ţii odihnă fără să fii obosit. Odihna aceasta nu a fost o odihnă pentru recuperare, ci pentru contemplare, devenind un semn pentru oameni: Dacă Dumnezeu se opreşte din lucrări, atunci şi oamenii trebuie să se oprească din lucrări... Sabatul este doar pentru oamenii şi vitele domestice cu care omul lucra, căci doar aceştia obosesc.

 

 “Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, DOMNUL, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.” Isaia 40:28

 

“Ştiu că TU POŢI TOTUL” (inclusiv să nu obosească) (Iov 42:2)

 

Chiar dacă Creatorul s-a oprit să se odihnească, Biblia nu scrie că Dumnezeu ar fi făcut acest lucru pentru că a obosit şi de aceea ar fi oficializat ţinerea unei zile de odihnă în cer; nu avea sens, deoarece “fii lui Dumnezeu”, adica îngerii, au natura neobositoare a lui Dumnezeu, aşa cum şi noi o vom avea, dacă vom rămâne credincioşi, fiind luaţi pentru cer. Dacă Dumnezeu locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia ca om, atunci acolo nu există noapte şi dacă nu există noapte, atunci nu există nici oboseală şi nici nevoia de somn. Dumnezeu nu doarme şi nu are nevoie de somn, dacă nu oboseşte -  şi profetul Isaia spune clar că Dumnezeu nu oboseste, deci nici Fiul său şi nici îngerii nu obosesc, aşadar un sabat nu ar fi necesar în cer pentru recuperare. Dar pentru închinare? – ar putea întreba cineva. Cartea lui Iov spune ca îngerii au venit să se închine lui Dumnezeu “într-o zi” (Iov 1:6, 2:1). Textul nu spune ca ar fi fost o zi de 24 de ore sau că a fost o zi de sabat.

 

În univers zilele diferă.

Un an durează pe fiecare planetă, în zile sau ani pământeşti astfel:

Mercur 88 de zile

Venus 225 de zile

Pământ 365 de zile

Jupiter 12 ani

Saturn 29 ani

Uranus 84 ani

Neptun 165 ani

Pluto 248 ani

 

De ce nu vom ţine sabatul în cer?

Deoarece în cerul al treilea unde ne ducem la venirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ca Mireasa lui, nu există noapte şi nu există oboseală. Acolo timpul curge fără să-l ţinem în seamă. Acolo sunt alte trupuri şi alte legi. Noi vom fi ca îngerii, şi nu ca oamenii.

În Noul Testament nu găsim porunca de a ţine sabatul (sâmbăta), dar nici duminica. Creştinii din Noul Testament nu erau împotriva acelora care le ţineau, dacă o făceau din încredinţare, dar fără să facă din asta o pricină de mântuire. Ucenicii Domnului Isus se întâlneau zilnic în templu pentru mărturie şi ca adunare (biserică), pentru părtăşie. Ei au înţeles că trebuie să fie mărturisitori ai Evangheliei şi pocăiţi în toate zilele, căci asta conta.

 

Când toate lucrurile vor fi înnoite şi reaşezate pe pământ, sabatul – care a fost făcut pentru odihna oamenilor, împreună cu alte sărbători ale bucuriei şi recunoştinţei descrise în Vechiul Testamant, ca de exemplu sărbătoarea lunilor noi şi a corturilor va fi reaşezat şi ţinut pe întreg pământul înnoit în împărăţia de o mie de ani, la fel şi legile drastice pentru păstrarea închinării curate, pace socială şi armonie economică. Aşa este scris că “orice carne, va veni să se închine înaintea mea” Isaia 66:23, asadar în veacul care va veni nu este loc pentru necredinţă şi necredincioşi. După cum vedeţi “veacul care va veni” începe cu o perioadă de o mie de ani, iar biserica creştină va fi "guvernul" folosit de Dumnezeu şi Fiul său în a ajuta omenirea, pentru a se ridica la starea fără de păcat, care exista în Eden, înainte de cădere. O, dacă am fi vrednici să vedem gloria acelor zile! Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin!

Vă doresc multă sănătate şi vă invit să citiţi cu atenţie mărită Biblia şi textele biblice ataşate acestei prezentări, ca dovezi!

 

 

 

Sabatul în Regatul de o mie de ani

 

Capitolul 11

Sabatul în Regatul de o mie de ani

 Va exista Sabatul în Regatul de o mie de ani pe pământ?
Da! Biblia o spune în mod categoric! Dar nu pentru Biserica Mireasă din cer, ci pentru oamenii rămaşi pe pământ, pentru cei care au supravieţuit plăgilor datorită credinţei lor din marele necaz, care va fi după răpire. Şi Autorul profeţiilor din Biblie spune clar că doar acei oameni vor supravieţui care nu vor lua pe ei semnul fiarei. Toţi oamenii care vor lua pe mână sau pe frunte semnul fiarei, vor pieri. Nici unul nu va scăpa, exact aşa cum a fost pe timpul potopului, doar aceia au scăpat care au intrat în arcă.

Apocalipsa 14:9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

Să privim cu atenţie profeţia despre sabat:
Isaia 66:23. În fiecare Lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice carne (în textul ebraic) să se închine înaintea Mea - zice Yehowah (în textul ebraic).
La ce perioadă de timp se referă acest verset? Versetul următor descrie că acest lucru se va face după un mare şi groaznic eveniment, adică sfârşitul sistemului lumii acesteia:
Isaia 66:24. Şi, când vor ieşi, vor privi peste carcasele moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermii lor încă nu vor fi murit, şi focurile lor încă nu se vor fi stâns; şi vor fi o pricină de groază pentru orice carne."
Sabatul va exista în împărăţia de o mie de ani, ca zi de odihnă pentru toţi oamenii de pe pământ, aşa scrie aici în acest text: Isaia 66:23. Dacă suntem oneşti nu aplicăm acest text ca dovadă pentru ţinerea sabatului în perioada aceasta, a harului, în care nu este obligatoriu, ci vom da textul ca dovadă pentru viitor, în care va fi obligatoriu, alături de sărbătoarea Lunilor noi. Atenţie mare deci!

Isaia 66:23. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură (carne în textul ebraic) să se închine înaintea Mea - zice Domnul (Yehowah în textul ebraic).

La ce perioadă de timp se referă acest verset? Versetul următor descrie că acest lucru se va face după un mare şi groaznic eveniment, adică sfârşitul sistemului lumii acesteia:

Isaia 66:24. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură."

Sabatul va exista în împărăţia de o mie de ani, ca zi de odihnă pentru toţi oamenii de pe pământ (Isaia 66:23).

Dar care va fi situaţia în cer: şi acolo există sabatul?

Voi încerca o prezentare succintă.

Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru sabat. Marcu 2:27. Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;”

Ce înseamnă acest lucru? Că sabatul nu a fost făcut pentru cei din cer, nici pentru Dumnezeu, nici pentru îngeri. Sabatul nu este din veşnicii, ci de după crearea omului. El a fost făcut şi instituit după crearea omului pentru om, adică pentru binele omului.

 

Sabatul şi Mireasa

Am găsit scris că “Mireasa” se pregăteşte pentru cer, iar în cer este altfel, conform cu relatările Bibliei.

1. Biblia spune că în cer timpul este diferit (o mie de ani din cer sunt ca o zi, ca o strajă din noapte de pe pământ). Deoarece spaţiul este diferit aranjat. Deci raportul spaţiu-timp trebuie să fie altfel decât pe pământ.
2. Biblia spune în cartea Apocalipsa că în cetatea cerească a lui Dumnezeu nu există alternanţa zi şi noapte şi lumina de acolo nu vine de la soare. Acolo nu este noapte, nici lumină solară. Acestea (ziua, noaptea şi soarele) au fost create doar pentru pământeni: Apocalipsa 22:5. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

3. Biblia spune că Dumnezeu nu oboseşte fizic, căci puterea lui este fără margini. Singurul lucru ce îl oboseşte sunt păcatele oamenilor. La fel vom fi şi noi, dacă vom facem parte din Mireasă, când vom ajunge în cer, nu vom obosi. Sabatul şi sărbătorile de pe pământ au fost făcute pentru oameni, nu şi pentru îngeri. De altfel cum ar putea un înger să vegheze şi să ocrotească pe copiii lui Dumnezeu în sabat şi să nu lucreze? Ar fi la muncă, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi în cer, şi vom fi ca îngerii, deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihnă şi nici un sabat de 24 de ore pentru recuperare.

Întrebare: Cum ţinem sabatul de 24 de ore în cer în aceste condiţii, o zi cerească fiind aproximativ o mie de ani pământeşti sau poate chiar mai mult, dat fiind că se vorbeşte şi de straja de noapte? La fel stau lucrurile şi cu duminica, deci întrebarea se adresază şi duminicarilor.

Din punct de vedere escatologic, aşa se prezintă lucrurile din viitor:
1.   Venirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, ca să judece pe cei vii şi pe acei morţi şi să-şi instaureze împărăţia mesianică pe pământ, o împărăţie de o mie de ani, având guvernarea acestei împărăţii în cer (adică cei ce vor conduce pământul vor fi în cer).

2.   Răpirea “Miresei” în cer şi mandatarea lor pentru judecată şi preoţie pe o perioadă de o mie de ani, alături de Christos, după cum scrie în cartea profetului Daniel “sfinţii celui Prea Înalt vor primi împărăţia” şi de către apostolul Pavel “nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ... nu ştiti că noi vom judeca pe îngeri?”

3.   Judecarea celor încă vii, care nu fac parte din “Mireasa Domnului Isus”, adică a tuturor popoarelor, îndepărtarea nesupuşilor şi legarea Satanei pentru o mie de ani şi guvernarea pentru o mie de ani a celor rămaşi pe pământ, care au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu şi a Fiului său asupra lor.

4.   Dezlegarea Satanei la finalul miei de ani şi judecata acelora care se vor lăsa înşelaţi de el; ei sunt judecaţi să fie mistuiţi de focul ceresc ce va cădea peste ei.

 

Apoi urmează încheierea şi predarea mandatului divin primit din partea Tatălui de către Fiul său unic-născut, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos pentru o mie de ani, precum şi depunerea lui în mâinile lui Dumnezeu.

1Corinteni 15:24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27. Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

 

Toată supunerea este predată Tatălui.

După informaţia ce o citim din Biblie, va exista o imparaţie literală de o mie de ani pe un nou pământ şi un nou cer. Unii înţeleg eronat că noul pământ şi noul cer va fi după mia de ani. Însă împărăţia mesianică este o era de regenerare şi restabilire a tuturor lucrurilor după scopul lor original pe pământ.

 

Mai este obligatoriu Sabatul pentru creştini?

 

Fariseii care au devenit creştini au pus problema obligativităţii ţinerii Legii, pentru toţi credincioşii:

Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. (Fapte 15:5)

În optica aceasta ar fi trebuit ţinute tot ce scrie în cărţile Vechiului Legământ. Inclusiv ucisul vrăjitoarelor, scrisorile de despărtire, circumcizia, etc..

Ei nu au înţeles – fiind în stadiul acela de începători în credinţă - că Noul Legământ face un popor nou: evrei+neevrei= OM NOU (făptură nouă)

Dovezi ale Sfintelor Scriături, cu privire la aceasta:
Efeseni 2:14. Căci El (adică Domnul Isus) este pacea noastră care din doi (evrei şi neevrei) a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15. şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;

Coloseni 3:10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

11. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

2Corinteni 5:17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

 

De ce nu a putut face Legea această făptură nouă, numai Domnul Isus? Fiindcă Legea nu are putere asupra păcătoşilor. Aceasta îi condamna, le arăta starea decăzută şi defectele, arătând că ei toţi, fie evrei fie neevrei au nevoie de împăcarea conştiinţei, de un Mântuitor fără vină jertfit în schimbul lor, care să îi elibereze din această robie a firii lor păcătoase:

 

Romani 7:12. 7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Să nu pofteşti!"

8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.

9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.

10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.

11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.

12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

15. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

16. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

17. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;

23. dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

 

„Aveam nevoie de o jertfă

De sânge nevinovat.

Aveam nevoie de iertare,

Cu Tatăl astfel împăcaţi.”

 

Fiul lui Dumnezeu vorbește de iubirea cea mare a Tatălui faţă de neamul omenesc (Ioan 3:16). Cum s-a manifestat această iubire? Sfânta Scriptură ne spune, că neamul omenesc a decăzut de la perfectiune, datorită neascultării primilor noştrii părinţi. Astfel ne-am contaminat genele de la ei, moştenind cu toţii o fire imperfectă, supusă păcatului (Romani 7). Orice greşeală este un păcat şi orice păcat este o fărădelege. Astfel aveam nevoie cu toţii de iertare. Oamenii îşi vedeau imperfecţiunea şi aduceau jertfe în schimb. Dar jertfele imperfecte nu puteau justifica o iertare eternă. Trebuia ceva mai mult. Aveam nevoie cu toţii de o jertfă perfectă, de un sânge nevinovat, simbolizat în antichitate prin sângele unui animal. Fiul lui Dumnezeu s-a oferit să fie acel Miel care să ridice păcatul lumii.

O, Miel divin, ce har ne-ai dat! O, Miel divin, cum ne-ai salvat! O, Miel divin, cu Tatăl cum ne-ai împăcat! Eşti vrednic să primeşti tot ceea ce Tatăl ţi-a oferit: putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă şi laudă. Şi cu toții suntem chemaţi să zicem, Amin! (Apocalipsa 5:12,13). Dumnezeu l-a făcut Domn şi Mântuitor al tuturor acelora care vor crede în El. Mulțumim Tatălui pentru Fiul său şi Fiului pentru sacrificiul făcut în dreptul nostru. Amin!

 

Ce a făcut Moise şi ce a făcut Domnul Isus?

Moise a mijlocit (mediat) doar pentru un singur popor, Isus a mijlocit pentru toate popoarele. Ce este un mijlocitor (mediator)? De exemplu Moise a mijlocit scrisorile de despărţire, fiindcă atunci miresele se cumpărau şi cei care vindeau mai şi înşelau (vezi cazul lui Iacov si Laban cu Lea). Legea lui Moise nu permitea astfel de trucuri, cine era prins, i se putea returna fata. Domnul Isus le-a anulat. Fiindcă căsătoria trebuia pusă pe temeliile iubirii. Circumcizia este bună acolo unde clima este aridă. În Siberia nu are nici un efect, din contră, iarna trebuie să te îmbraci mai gros ca să protejezi zona intimă în cauză. De aceea în creştinism circumcizia este opţională, cine vrea o poate face, cine nu o poate neglija.

 

Ceea ce mulţi nu înţeleg este că Domnul Isus a acţionat conform cu această schemă:

Lucruri vechi + Lucruri noi = Configuraţia poruncilor Noului Legământ
Matei 13:52. Şi El le-a zis: "De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi."

 

Sabatul

 

Sabatul este o zi sfântă rânduită de Dumnezeu evreilor şi prin ei ne dă şi nouă o lecţie importantă, că trupul uman are nevoie de odihnă mai îndelungată, pentru ca noi să ne odihnim suficient.

DAR, atenţie mare, apare în Noul Testament un termen important „dezlegarea sabatului”, nu desfiinţarea, ci dezlegarea, aşadar există flexibilitate în aplicarea lui, dacă situaţia o cere, de exemplu ţi s-a aprins casa, trenuie să chemi pompierii, dacă ai fost inundat chemi un instalator, daca nu ai curent la centrală şi e iarnp, un electrician, ai făcut un accident trebuie să mergi să te operezi de urgenţă, ai un duşman beat care vrea să te omoare, trebuie să chemi poliţia şi chiar mai mult, acesta poate fi opţional, comform apostolului Pavel, de exemplu esti sclav şi stăpânul nu îţi dă voie să nu lucrezi, atunci lucrezi:

Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului. (Ioan 5:18)

A se compara cu ce dezlegare este vorba: „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? (Luca 13:15)

A făcut Domnul Isus ceva nou? A creat un precedent? Nu, fiindcă scrie: Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? (Matei 12:5) - Adică preoţii lucrau în ziua de sabat, făcând „munci sfinte” rânduite de Lege.

Deci precedentul a fost creat chiar de dătătorul Legii, Dumnezeu. Sabatul poate fi încălcat dacă Dumnezeu o cere şii chiar anulat (abrogat) pentru o perioadă hotărâtă de Creator.

 

În cartea “Ce ne spune Dumnezeu despre ziua de odihnă”    de Mihail Dimitriu,    poet şi scriitor creştin, se specifică nişte lucruri deosebit de importante:

 

„Atunci când Dumnezeu a constatat că evreii au rupt acest legământ al lor cu Dumnezeu (Ezec. 44.7), datorită nelegiuirii care pusese stăpânire pe tot poporul evreu (Is. 1.2-10,15; Ezec. 20.13,16,21,24; 22.8,26; 23.38), Dumnezeu a rostit memorabilele cuvinte :

       ► “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea !” (Is. 1.13).

       ► ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11).

       ► “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul” (Pl. Ier. 2.6).

       Din versetele citate, aflăm că Dumnezeu a abrogat porunca referitoare la ţinerea Sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv respectarea Sabatului de către evrei (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6).

       Este absolut remarcabil faptul că această abrogare a Sabatului este accentuată de către Dumnezeu de trei ori, altfel spus, este evidențiată în mod gradat, adică în trei pași distincți, pentru ca evreii să nu aibă nici un fel de dubiu cu privire la faptul că Sabatul ar fi fost abrogat cu adevărat de către Dumnezeu (care de fapt îl și instituise).

        ► Pasul 1 : Întâi Dumnezeu îi avertizează în mod oficial pe evrei că nu mai dorește ca aceștia să țină Sabatul (Is. 1.13).

       ► Pasul 2 : Ca urmare a acestei avertizări, Dumnezeu le comunică în mod oficial evreilor că El va face să înceteze efectiv ținerea de către ei a Sabatului (Osea 2.11).

       ► Pasul 3: În final, Dumnezeu le-a spus evreilor că El deja a și făcut ca Sabatul să nu mai fie ținut de către evrei, și ca atare, chiar să fie uitat de către aceștia (Pl. Ier. 2.6).”

 

A nu ţine cont de aceste versete poate crea divinizarea sabatului, idolatrizarea lui în stil fariseic, care nu a fost scopul Creatorului. A se vedea articolul „Obsedaţii de ziua a şaptea” de pe internet.

 

Sabatul trebuie să fie în slujba omului, nu omul în slujba sabatului – acest lucru nu l-au înţeles fariseii şi cei care azi sunt obsedati de ziua a şaptea, făcându-l un idolaş.

 

Aşadar, fie că ne place sau nu, sabatul a fost dezlegat şi acum este opţional. Cine nu poate să îl ţină, fiind forţat de anumite împrejurări, nu păcătuieşte. Harul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus face acest lucru posibil. Cine ţine sabatul nu păcătuieşte, din contră face un act lăudabil şi benefic organismului uman. O profeţie din Isaia arată că în Regatul lui Dumnezeu, vor fi ţinute lunile noi şi sabatul. Cei care vor să aplice ce spune profeţia de pe acum, de ce nu ţin şi lunile noi?