Ce este „Babilonul cel mare”, ce înseamnă „căderea Babilonului” şi când va avea loc? Apocalipsa 17

Capitolul 1

Ce este „Babilonul cel mare”, ce înseamnă „căderea Babilonului” şi când va avea loc? Apocalipsa 17

 

 

Prin „Babilonul cel mare” se înţelege de obicei, o poreclă a lumii înstrăinată de Dumnezeu şi ostilă lui, deşi nu este chiar aşa, deoarece această poreclă se aplică doar unui anume segment din această lume nerecunoscătoare faţă de Dumnezeu. Cei care cred în Biblie şi o citesc află că Babilonul cel mare va cădea, că Domnul Isus Christos va domni ca rege peste tot pământul, iar noi ca Mireasa lui, dacă vom fi credincioşi până la moarte, vom trăi fericiţi în împărăţia lui Dumnezeu, ajutându-l ca voia lui Dumnezeu să se înfăptuiască, atât în cer, cât şi pe pământ.

 

A căzut „Babilonul” din Apocalipsa 17? Nu! Dacă nu, când va cădea?

Domneşte regele Isus Christos? Nu! Dacă nu, când va domni?

Trăim deja în împărăţia lui Dumnezeu? Nu! Dacă nu, când vom trăi?

 

Babilonul cel mare este asociat cu religia sau închinarea falsă. Biblia spune clar că Babilonul cel mare va cădea doar după ce va fi devorat de regii pământului (Apocalipsa 17). După această cădere, va urma o religie ciudată. Ea nu va fi o babilonie, cum a fost cea devorată, ci va avea un anume uniformism, care va părea atrăgător, în contrast cu ce a fost mai înainte. De aceea chiar mulţi dintre creştini se vor alătura acestei noi forme de religie.

 

Ce spune Biblia despre această nouă religie a viitorului?

"Prostituata cea mare" Apocalipsa 17:1... Această expresie este o "descoperire" prezentată printr-un simbol, un semn ce are o anume semnificaţie ce trebuie descifrată - Apocalipsa 1:1. Ea este descrisa ca "Cetatea cea mare ...Babilonul cel mare" Apocalipsa 16:19.

Unii tind să explice că ea reprezintă TOATĂ lumea înstrăinată de Dumnezeu. Însă dacă ne uităm cu atenţie, acest simbol NU reprezintă TOATĂ lumea înstrăinată de Dumnezeu, ci un anume segment bine definit din această lume. Spunem asta deoarece ea este plânsă de împăraţii pământului, care mai întâi o pustiesc şi după aceea o plâng şi o jelesc: de asemenea şi negustorii pământului o jelesc, deci Babilonul cel mare nu poate fi toată lumea - Apocalipsa 18:9-19. Împăraţii pământului au reguli clare, comerţul la fel, doar religia falsă e fără cap şi fără picioare, fiind o mare încurcătură, nu degeaba este numită „Babilon” (încurcătură). Prin urmare vedem că, lumea înstrăinată de Dumnezeu din Apocalipsa are trei segmente: Babilonul cel mare (sistemele religioase), împăraţii pământului (sistemele politice) şi negustorii pământului (sistemele economice).

Babilonul cel mare, este un segment important din lumea de înaintea sfârşitului acestui sistem de lucruri, deoarece ea are autoritate peste "popoare, mulţimi, neamuri şi limbi" (Apocalipsa 17:15), opunându-se închinării adevărate, prin urâciunile ei (Apocalipsa 17:4) şi persecutând pe sfinţii lui Dumnezeu (Apocalipsa 17:6); ceea ce da de înţeles că ea reprezintă aspectul religiosului fals, acea religie care este în dezacord cu închinarea adevărată cerută de Dumnezeu.

Din descoperirea arătată de Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Christos, vedem că până la un anume timp spectrul politicului se înţelege de minune cu spectrul religiosului fals (Apocalipsa 17:2), dar la un moment dat, ei se întorc împotriva ei şi o pustiesc, o dezbracă de autoritatea ei, o mânâncă şi o ard în foc (Apocalipsa 17:16), adică nimicesc (scot în afara legii) toate instituţiile şi asociaţiile religioase.

După unii atei de notorietate recentă, religiile şi credinţa "reprezintă cea mai mare ameninţare pentru omenire". Iată ce "reclamă" se poate citi pe un forum de pe internet: "Apariţia religiilor se poate reduce la neştiinţa omenească. Din nefericire, dorinţele şi mecanismul defensiv al minţii noastre au produs un mecanism defensiv care luptă împotriva acceptării trecerii în nefiinţă a propiei noastre entităţi, prin religie şi credinţă. Răsfirarea aceasta asupra societăţii, a fost cea mai mare fatalitate a omenirii şi reprezintă cea mai mare ameninţare pentru omenire, pe lângă distrugerea mediului."

Cum se poate explica această răsturnare bruscă de situaţie? Evoluţionişti ca biologul Richard Dawkins sunt cunoscuţi deja pentru aversiunea şi ura lor faţă de credinţă şi religie. Sunt unii care luptă împotriva credinţei şi religiei foarte inteligenţ şi foarte subtil. După ei o anumită "formă" de credinţă şi religie este bună şi necesară. Cum au ajuns ei la o astfel de concluzie? Răspunsul este în doctrina "teismului social" – o putem numi aşa, deşi este ateism curat. Ce este teismul social? Teismul social, este o doctrină ateistă, care neagă existenţa oricărei divinităţi, spunând că teismul actual - divinităţile actuale, dumnezeii actuali, inclusiv Dumnezeul Bibliei - sunt doar mituri antice care nu mai corespund necesităţilor spirituale ale omenirii şi sunt chiar o piedică în evoluţia socială a omenirii; de aceea ei cred că aceste divinităţi trebuie înlăturaţi, pentru a se face loc "unui d-zeu social care să satisfacă necesităţile actuale ale omenirii".

Unul dintre promotorii acestei noi idei insuflată de Satan Diavolul, a fost Beniamin Kidd, autorul carţii Evoluţia Socială (Social Evolution). La baza acestei noi doctrine a fost observaţia că ateismul tradiţional este neproductiv şi periculos pentru omenire, producând demoralizare şi sterilitate intelectuală, neputând oferi o alternativă viabilă pentru o evoluţie socială (prosperitate, armonie şi fericire) spre cote mai înalte a omenirii.

Aceştia, încearcă să se prezinte ca nefiind ateişti, ci teişti intelectuali, oameni care se declară a fi morali de marcă, care cred într-un "D-zeu Social", la cel mai înalt grad. Acest nou d-zeu va fi un produs tipic al noi gândiri materialiste şi egocentrice a viitorului, un d-zeu conceput să fie pe placul tuturor, care să dea un nou ţel şi o noua concepţie asupra vieţii, asigurând muritorilor o evoluţie socială prosperă şi fericită.

Strategia lor: În prima fază ei vor conlucra cu teismul tradiţional, mulţi reprezentanţi de marcă rămânând în religiile tradiţionale, încercând să modeleze acestea pentru a accepta noua lor viziune. Când se vor simţi destul de puternici, vor manifesta presiuni asupra politicului, pentru a decreta oficial sfârşitul, moartea religiilor tradiţionale şi a dumnezeilor tradiţionali şi naşterea unei noi religii şi a unui „Nou D-zeu”, care va conduce omenirea spre nebănuite culmi de prosperitate materială şi spirituală (după concepţia lor). Acest „nou dumnezeu” va fi statul, întruchipat prin reprezentantul statului, preşedintele. Când globaliştii neo-marxişti vor reuşi să unifice toate statele lumii în unul singur, atunci toată lumea şi tot pământul va avea un singur preşedinte, unul global, poreclit în Biblie, ca „Antichristul acela” (1Ioan 2.18), primul şi ultimul de acest fel.

Consecinţe: Forţarea tuturor oamenilor şi constrângerea lor prin toate mijloacele de a se înscrie în noua religie - Apocalipsa 13:11-18

Urmări: În loc să producă pace şi linişte pe pământ vor crea o şi mai mare debandadă spirituală şi morală şi o mai rapidă distrugere a resurselor pământului - Apocalipsa 11:18, Apocalipsa 9:20,2.

Finalul: Înainte ca aceştia să distrugă tot pământul prin megalomania şi iresponsabilitatea lor - căci acest lucru este posibil printr-un război cu arme chimice, bacteriologice, plus poluarea şi distrugerea mediului, Cel desemnat de Dumnezeu, Regele regilor si Domnul domnilor pământului, Isus Christos va intra în acţiune, pedepsind pe cei vinovaţi şi iresponsabili - Matei 24:21,22, Apocalipsa 19:11-21.

Aşadar abia după acest "teism social" care va fi după „Căderea Babilonului”, putem vorbi despre domnia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos şi împărăţia sa de o mie de ani, alături de cei ai săi, răscumpăraţi de pe pământ.

 

 

 

 

 

Prefaţă (Ce credeau primii creştini)

 

Prefaţă

 

Mult har şi multă pace tuturor!

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ne-a învăţat să ne rugăm fierbinte:

“Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” Matei 6:10

Ca o confirmare, în cartea Apocalipsa ni se scrie: "Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢI PE PĂMÂNT." Apocalipsa 5:10

 

Dragi iubitori ai Bibliei, înainte de prezenta subiectul profeţiilor despre Regatul Mesianic, trec în revistă pe scurt, ce credeau primii creştini.

 

Până la cooptarea sutaşului Corneliu în grupul lor, ei au fost cu toţii evrei sau prozeliţi şi credeau într-un singur Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Tatăl Atotputernicul, Yehowah, Creatorul Cerului și al Pământului și a toate lucrurile din Univers. Nu li s-a predicat un alt dumnezeu sau încă unul sau doi alături de Tatăl.

Genesa 1:1, Exodul 3:13-16, 20:1-3, Matei 5:45, Ioan 17:3, 20:17, Marcu 12:29, Romani 1:20, Apocalipsa 3:2,12

Credeau în Isus Christos, singurul Fiu al acestui Dumnezeu, care l-a făcut Domnul și Mântuitorul nostru. Fiul său a venit din Cer pentru a se naște pe Pământ, prin Maria, o fecioară sfântă, printr-un miracol făcut de Dumnezeu prin duhul sfânt.

Matei 3:17, Luca 1:35, 2:1-7, Ioan 3:16, 6:38

Credeau că Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Dumnezeului și Tatălui nostru, a fost răstignit în timpul mandatului exercitat de guvernatorul roman Ponțiu Pilat în Iudeea.

Matei 27:2, Marcu 15:1, Luca 3:1, 23:1,24, Ioan 19:31,38

Credeau că Domnul Isus Christos a murit pentru păcatele noastre și a fost îngropat, fiind înviat din morți a treia zi de către Dumnezeu Tatăl. Cine credea în jertfa Domnului Isus intra în Noul Legământ.

Fapte 2:24, 3:13,15, 4:10, 10:40, 13:30,37, Romani 10:9, 1Cor 15:15, Gal 1:1, Col 2:12, Rom 5:6,8, 1Tes 5:10, 1Cor 15:3,4, Rom 3:25, 1Ioan 2:2, 1Ioan 4:10, Luca 22:20

Credeau că El s-a înălțat la Cer și s-a așezat în onoare la dreapta Tatălui Atotputernic, primind pentru o perioadă determinată toată autoritatea în cer şi pe pământ, pentru a restabili toate lucruile după voia şi spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl său, nimicind toate lucrările Diavolului şi în cele din urmă pe Diavol şi pe toţi cei care se supun acestuia.

Matei 28:19, Fapte 6:56, Evrei 1:3, 8:1, Apocalipsa 2:27, Evrei 2:14, 1Corinteni 15:24-28

Credeau că El va veni din nou, pentru a judeca pe cei vii și pe cei morți, pe temeiul cuvintelor şi a faptelor făcute de oameni.

Matei 12:36,37, 25:31-46, Fapte 17:30,31, 1Petru 4:5, 2Corinteni 11:15, Apocalipsa 20:12

Credeau în duhul sfânt al Tatălui Atotputernic, trimis tuturor celor ce cred şi se supun lui Dumnezeu prin Domnul Isus Christos, spre aducere aminte, călăuzire, învăţare şi mângâiere.

Matei 10:20, Ioan 7:39, Ioan 14:16-26

Credeau în înţelepciunea, puterea, dreptatea, iubirea şi harul lui Dumnezeu și a Fiului Său, în sfânta unire a adunării sfinților după modelul părtăşiei Tatălui şi a Fiului său, în puterea rugăciunii, a vegherii, a păcii, a adevărului, a dragostei, a iertării şi a facerii de bine, în pocăinţă, în botezul în numele Domnului Isus în apă spre iertarea păcatelor, în învierea morților, în împărăţia de o mie de ani, în viata eternă, etc..

Efeseni 2:8, Ioan 17:21-23, 1Petru 5:12, 2Tesaloniceni 1:12, Luca 21:36, Evrei 12:14, Ioan 8:32, 17:17, Matei 22:36-40, Marcu 12:26, Luca 6:35, Matei 5:44, Matei 26:28, Fapte 2:38, 23:6, 24:15, Apocalipsa 20:4, Ioan 3:16

Fiul lui Dumnezeu vorbește de iubirea cea mare a Tatălui faţă de neamul omenesc (Ioan 3:16). Cum s-a manifestat această iubire? Sfânta Scriptură ne spune, că neamul omenesc a decăzut de la perfectiune, datorită neascultării primilor noştrii părinţi. Astfel ne-am contaminat genele de la ei, moştenind cu toţii o fire imperfectă, supusă păcatului (Romani 7). Orice greşeală este un păcat şi orice păcat este o fărădelege. Astfel aveam nevoie cu toţii de iertare. Oamenii îşi vedeau imperfecţiunea şi aduceau jertfe în schimb. Dar jertfele imperfecte nu puteau justifica o iertare eternă. Trebuia ceva mai mult. Aveam nevoie cu toţii de o jertfă perfectă, de un sânge nevinovat, simbolizat în antichitate prin sângele unui animal. Fiul lui Dumnezeu s-a oferit să fie acel Miel care să ridice păcatul lumii.

“Mielul divin” ne-a dat harul mântuirii, împăcându-ne cu Tatăl. De aceea este vrednic să primească tot ceea ce Tatăl i-a oferit: putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă şi laudă. Şi cu toții suntem chemaţi să spunem: Amin! (Apocalipsa 5:12,13). Dumnezeu l-a făcut Domn şi Mântuitor al tuturor acelora care vor crede în El. Mulțumim Tatălui pentru Fiul său şi Fiului pentru sacrificiul făcut în dreptul nostru. Amin!

Vă rog, ca atunci când parcurgeţi capitolele acestei cărţi, să țineți cont de aceste lucruri.

 

Fiţi binecuvântaţi!

Prezentarea cărţii "Regatul Mesianic - Profeţiile despre Regatul Mesianic"

 

Regatul Mesianic -

Profeţiile despre Regatul Mesianic

 

Motto:

"ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Christos

şi VOR ÎMPĂRĂŢI CU EL O MIE DE ANI."

Apocalipsa 20:6

 

 

2021

 

Opinii cu privire la mileniu

 

Cineva a sintetizat astfel concepțiile majore privitoare la mileniu:

Mileniu – ( o mie de ani, de la latinescul milenium).

1.Amilenismul – potrivit conceptiei amileniste nu va exista nici un mileniu, nici o domnie pământească a Domnului Isus Christos. După această opinie pasajul din Apocalipsa 20:1-10 descrie veacul prezent al Bisericii, prin urmare mileniul descris în Apocalipsa se desfăşoară în prezent. În opinia lor expresia „o mie de ani” este o figură de stil şi se referă la o perioadă de timp mai îndelungată în care sunt realizate scopurile lui Dumnezeu (Matei 12:29, 28:18; 2 Corinteni 5:10).

2.Postmilenismul – potrivit conceptiei postmileniste, Domnul Isus Christos se va întoarce după mileniu. Opinia postmileniştilor se sprijină pe credinţa că predicarea Evangheliei va avea un asemenea succes, încât toată lumea va fi convertită. Ca rezultat, vor exista influenţe creştine semnificative asupra societăţii şi treptat pe pământ se va instaura un veac milenial de pace şi prosperitate. Mileniul va fi o perioada lungă de timp, iar la sfârşitul acestei perioade Domnul Isus Cristos se va întoarce, va fi judecata, va fi un cer nou şi un pământ nou şi apoi se va intra în starea eternă (Matei 28:18-20, 16:18, 24:14; Isaia 11:9; Zaharia 9:10).

3.Premilenismul – potrivit concepţiei premileniste istorice, Domnul Isus Christos se va întoarce înainte de mileniu. Premilenismul susţine domnia pământească a Domnului Isus Cristos şi prezenţa lui în mod fizic, în această perioadă de aproximativ o mie de ani. Veacul actual al Bisericii va continua până când marele necaz (sau marea suferinţă) se va instaura pe pămant. În urma necazului celui mare de la sfârşitul veacului Bisericii, Domnul Isus Cristos se va întoarce pe pământ să-şi stabilească Împărăţia de o mie de ani. Există şi o altă concepţie premilenistă, răspândită în cercurile evanghelice conservatoare, numită premilenismul dispensaţional, care susţine că întoarcerea Domnului Isus Cristos nu va fi doar înainte de mileniu, ci şi înainte de necazul cel mare (Isaia 2:2-5, Zaharia 14:9,16; Matei 19:28; Fapte 1:6; 1Tes.4:13; 1Corinteni 15:23-25).

Concepţii majore privitoare la necazul cel mare şi răpire

Pretribulationismul – Domnul Isus Christos va lua la sine Biserica înainte de necazul cel mare. Biserica va fi absentă în timpul necazului cel mare, iar aleşii despre care vorbeşte Domnul Isus în Matei 24 sunt credincioşi evrei şi de alte neamuri care s-au pocăit după răpirea Bisericii (1 Tesaloniceni 1:10, 5:9, Apocalipsa 3:10, Matei 24:36-51, 25:13).

Postribulationismul – Domnul Isus Christos va veni după Biserică doar la sfârşitul necazului celui mare. Biserica va fi prezentă în timpul necazului cel mare şi va trece prin experienta lui. Aleşii din Matei 24 sunt credincioşii din Biserică. Domnul Isus va proteja Biserica în timpul necazului cel mare, dar nu o va scuti de el (Ioan 16:33,17:15; Matei 24:9,21,29; Apocalipsa 7:14).

Iată de ce trebuie să vedem care este opinia într-adevăr bibică.