Prefaţă (Ce credeau primii creştini)

 

Prefaţă

 

Mult har şi multă pace tuturor!

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ne-a învăţat să ne rugăm fierbinte:

“Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.” Matei 6:10

Ca o confirmare, în cartea Apocalipsa ni se scrie: "Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢI PE PĂMÂNT." Apocalipsa 5:10

 

Dragi iubitori ai Bibliei, înainte de prezenta subiectul profeţiilor despre Regatul Mesianic, trec în revistă pe scurt, ce credeau primii creştini.

 

Până la cooptarea sutaşului Corneliu în grupul lor, ei au fost cu toţii evrei sau prozeliţi şi credeau într-un singur Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Tatăl Atotputernicul, Yehowah, Creatorul Cerului și al Pământului și a toate lucrurile din Univers. Nu li s-a predicat un alt dumnezeu sau încă unul sau doi alături de Tatăl.

Genesa 1:1, Exodul 3:13-16, 20:1-3, Matei 5:45, Ioan 17:3, 20:17, Marcu 12:29, Romani 1:20, Apocalipsa 3:2,12

Credeau în Isus Christos, singurul Fiu al acestui Dumnezeu, care l-a făcut Domnul și Mântuitorul nostru. Fiul său a venit din Cer pentru a se naște pe Pământ, prin Maria, o fecioară sfântă, printr-un miracol făcut de Dumnezeu prin duhul sfânt.

Matei 3:17, Luca 1:35, 2:1-7, Ioan 3:16, 6:38

Credeau că Domnul și Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Dumnezeului și Tatălui nostru, a fost răstignit în timpul mandatului exercitat de guvernatorul roman Ponțiu Pilat în Iudeea.

Matei 27:2, Marcu 15:1, Luca 3:1, 23:1,24, Ioan 19:31,38

Credeau că Domnul Isus Christos a murit pentru păcatele noastre și a fost îngropat, fiind înviat din morți a treia zi de către Dumnezeu Tatăl. Cine credea în jertfa Domnului Isus intra în Noul Legământ.

Fapte 2:24, 3:13,15, 4:10, 10:40, 13:30,37, Romani 10:9, 1Cor 15:15, Gal 1:1, Col 2:12, Rom 5:6,8, 1Tes 5:10, 1Cor 15:3,4, Rom 3:25, 1Ioan 2:2, 1Ioan 4:10, Luca 22:20

Credeau că El s-a înălțat la Cer și s-a așezat în onoare la dreapta Tatălui Atotputernic, primind pentru o perioadă determinată toată autoritatea în cer şi pe pământ, pentru a restabili toate lucruile după voia şi spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl său, nimicind toate lucrările Diavolului şi în cele din urmă pe Diavol şi pe toţi cei care se supun acestuia.

Matei 28:19, Fapte 6:56, Evrei 1:3, 8:1, Apocalipsa 2:27, Evrei 2:14, 1Corinteni 15:24-28

Credeau că El va veni din nou, pentru a judeca pe cei vii și pe cei morți, pe temeiul cuvintelor şi a faptelor făcute de oameni.

Matei 12:36,37, 25:31-46, Fapte 17:30,31, 1Petru 4:5, 2Corinteni 11:15, Apocalipsa 20:12

Credeau în duhul sfânt al Tatălui Atotputernic, trimis tuturor celor ce cred şi se supun lui Dumnezeu prin Domnul Isus Christos, spre aducere aminte, călăuzire, învăţare şi mângâiere.

Matei 10:20, Ioan 7:39, Ioan 14:16-26

Credeau în înţelepciunea, puterea, dreptatea, iubirea şi harul lui Dumnezeu și a Fiului Său, în sfânta unire a adunării sfinților după modelul părtăşiei Tatălui şi a Fiului său, în puterea rugăciunii, a vegherii, a păcii, a adevărului, a dragostei, a iertării şi a facerii de bine, în pocăinţă, în botezul în numele Domnului Isus în apă spre iertarea păcatelor, în învierea morților, în împărăţia de o mie de ani, în viata eternă, etc..

Efeseni 2:8, Ioan 17:21-23, 1Petru 5:12, 2Tesaloniceni 1:12, Luca 21:36, Evrei 12:14, Ioan 8:32, 17:17, Matei 22:36-40, Marcu 12:26, Luca 6:35, Matei 5:44, Matei 26:28, Fapte 2:38, 23:6, 24:15, Apocalipsa 20:4, Ioan 3:16

Fiul lui Dumnezeu vorbește de iubirea cea mare a Tatălui faţă de neamul omenesc (Ioan 3:16). Cum s-a manifestat această iubire? Sfânta Scriptură ne spune, că neamul omenesc a decăzut de la perfectiune, datorită neascultării primilor noştrii părinţi. Astfel ne-am contaminat genele de la ei, moştenind cu toţii o fire imperfectă, supusă păcatului (Romani 7). Orice greşeală este un păcat şi orice păcat este o fărădelege. Astfel aveam nevoie cu toţii de iertare. Oamenii îşi vedeau imperfecţiunea şi aduceau jertfe în schimb. Dar jertfele imperfecte nu puteau justifica o iertare eternă. Trebuia ceva mai mult. Aveam nevoie cu toţii de o jertfă perfectă, de un sânge nevinovat, simbolizat în antichitate prin sângele unui animal. Fiul lui Dumnezeu s-a oferit să fie acel Miel care să ridice păcatul lumii.

“Mielul divin” ne-a dat harul mântuirii, împăcându-ne cu Tatăl. De aceea este vrednic să primească tot ceea ce Tatăl i-a oferit: putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă şi laudă. Şi cu toții suntem chemaţi să spunem: Amin! (Apocalipsa 5:12,13). Dumnezeu l-a făcut Domn şi Mântuitor al tuturor acelora care vor crede în El. Mulțumim Tatălui pentru Fiul său şi Fiului pentru sacrificiul făcut în dreptul nostru. Amin!

Vă rog, ca atunci când parcurgeţi capitolele acestei cărţi, să țineți cont de aceste lucruri.

 

Fiţi binecuvântaţi!