Ce este „Babilonul cel mare”, ce înseamnă „căderea Babilonului” şi când va avea loc? Apocalipsa 17

Capitolul 1

Ce este „Babilonul cel mare”, ce înseamnă „căderea Babilonului” şi când va avea loc? Apocalipsa 17

 

 

Prin „Babilonul cel mare” se înţelege de obicei, o poreclă a lumii înstrăinată de Dumnezeu şi ostilă lui, deşi nu este chiar aşa, deoarece această poreclă se aplică doar unui anume segment din această lume nerecunoscătoare faţă de Dumnezeu. Cei care cred în Biblie şi o citesc află că Babilonul cel mare va cădea, că Domnul Isus Christos va domni ca rege peste tot pământul, iar noi ca Mireasa lui, dacă vom fi credincioşi până la moarte, vom trăi fericiţi în împărăţia lui Dumnezeu, ajutându-l ca voia lui Dumnezeu să se înfăptuiască, atât în cer, cât şi pe pământ.

 

A căzut „Babilonul” din Apocalipsa 17? Nu! Dacă nu, când va cădea?

Domneşte regele Isus Christos? Nu! Dacă nu, când va domni?

Trăim deja în împărăţia lui Dumnezeu? Nu! Dacă nu, când vom trăi?

 

Babilonul cel mare este asociat cu religia sau închinarea falsă. Biblia spune clar că Babilonul cel mare va cădea doar după ce va fi devorat de regii pământului (Apocalipsa 17). După această cădere, va urma o religie ciudată. Ea nu va fi o babilonie, cum a fost cea devorată, ci va avea un anume uniformism, care va părea atrăgător, în contrast cu ce a fost mai înainte. De aceea chiar mulţi dintre creştini se vor alătura acestei noi forme de religie.

 

Ce spune Biblia despre această nouă religie a viitorului?

"Prostituata cea mare" Apocalipsa 17:1... Această expresie este o "descoperire" prezentată printr-un simbol, un semn ce are o anume semnificaţie ce trebuie descifrată - Apocalipsa 1:1. Ea este descrisa ca "Cetatea cea mare ...Babilonul cel mare" Apocalipsa 16:19.

Unii tind să explice că ea reprezintă TOATĂ lumea înstrăinată de Dumnezeu. Însă dacă ne uităm cu atenţie, acest simbol NU reprezintă TOATĂ lumea înstrăinată de Dumnezeu, ci un anume segment bine definit din această lume. Spunem asta deoarece ea este plânsă de împăraţii pământului, care mai întâi o pustiesc şi după aceea o plâng şi o jelesc: de asemenea şi negustorii pământului o jelesc, deci Babilonul cel mare nu poate fi toată lumea - Apocalipsa 18:9-19. Împăraţii pământului au reguli clare, comerţul la fel, doar religia falsă e fără cap şi fără picioare, fiind o mare încurcătură, nu degeaba este numită „Babilon” (încurcătură). Prin urmare vedem că, lumea înstrăinată de Dumnezeu din Apocalipsa are trei segmente: Babilonul cel mare (sistemele religioase), împăraţii pământului (sistemele politice) şi negustorii pământului (sistemele economice).

Babilonul cel mare, este un segment important din lumea de înaintea sfârşitului acestui sistem de lucruri, deoarece ea are autoritate peste "popoare, mulţimi, neamuri şi limbi" (Apocalipsa 17:15), opunându-se închinării adevărate, prin urâciunile ei (Apocalipsa 17:4) şi persecutând pe sfinţii lui Dumnezeu (Apocalipsa 17:6); ceea ce da de înţeles că ea reprezintă aspectul religiosului fals, acea religie care este în dezacord cu închinarea adevărată cerută de Dumnezeu.

Din descoperirea arătată de Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Christos, vedem că până la un anume timp spectrul politicului se înţelege de minune cu spectrul religiosului fals (Apocalipsa 17:2), dar la un moment dat, ei se întorc împotriva ei şi o pustiesc, o dezbracă de autoritatea ei, o mânâncă şi o ard în foc (Apocalipsa 17:16), adică nimicesc (scot în afara legii) toate instituţiile şi asociaţiile religioase.

După unii atei de notorietate recentă, religiile şi credinţa "reprezintă cea mai mare ameninţare pentru omenire". Iată ce "reclamă" se poate citi pe un forum de pe internet: "Apariţia religiilor se poate reduce la neştiinţa omenească. Din nefericire, dorinţele şi mecanismul defensiv al minţii noastre au produs un mecanism defensiv care luptă împotriva acceptării trecerii în nefiinţă a propiei noastre entităţi, prin religie şi credinţă. Răsfirarea aceasta asupra societăţii, a fost cea mai mare fatalitate a omenirii şi reprezintă cea mai mare ameninţare pentru omenire, pe lângă distrugerea mediului."

Cum se poate explica această răsturnare bruscă de situaţie? Evoluţionişti ca biologul Richard Dawkins sunt cunoscuţi deja pentru aversiunea şi ura lor faţă de credinţă şi religie. Sunt unii care luptă împotriva credinţei şi religiei foarte inteligenţ şi foarte subtil. După ei o anumită "formă" de credinţă şi religie este bună şi necesară. Cum au ajuns ei la o astfel de concluzie? Răspunsul este în doctrina "teismului social" – o putem numi aşa, deşi este ateism curat. Ce este teismul social? Teismul social, este o doctrină ateistă, care neagă existenţa oricărei divinităţi, spunând că teismul actual - divinităţile actuale, dumnezeii actuali, inclusiv Dumnezeul Bibliei - sunt doar mituri antice care nu mai corespund necesităţilor spirituale ale omenirii şi sunt chiar o piedică în evoluţia socială a omenirii; de aceea ei cred că aceste divinităţi trebuie înlăturaţi, pentru a se face loc "unui d-zeu social care să satisfacă necesităţile actuale ale omenirii".

Unul dintre promotorii acestei noi idei insuflată de Satan Diavolul, a fost Beniamin Kidd, autorul carţii Evoluţia Socială (Social Evolution). La baza acestei noi doctrine a fost observaţia că ateismul tradiţional este neproductiv şi periculos pentru omenire, producând demoralizare şi sterilitate intelectuală, neputând oferi o alternativă viabilă pentru o evoluţie socială (prosperitate, armonie şi fericire) spre cote mai înalte a omenirii.

Aceştia, încearcă să se prezinte ca nefiind ateişti, ci teişti intelectuali, oameni care se declară a fi morali de marcă, care cred într-un "D-zeu Social", la cel mai înalt grad. Acest nou d-zeu va fi un produs tipic al noi gândiri materialiste şi egocentrice a viitorului, un d-zeu conceput să fie pe placul tuturor, care să dea un nou ţel şi o noua concepţie asupra vieţii, asigurând muritorilor o evoluţie socială prosperă şi fericită.

Strategia lor: În prima fază ei vor conlucra cu teismul tradiţional, mulţi reprezentanţi de marcă rămânând în religiile tradiţionale, încercând să modeleze acestea pentru a accepta noua lor viziune. Când se vor simţi destul de puternici, vor manifesta presiuni asupra politicului, pentru a decreta oficial sfârşitul, moartea religiilor tradiţionale şi a dumnezeilor tradiţionali şi naşterea unei noi religii şi a unui „Nou D-zeu”, care va conduce omenirea spre nebănuite culmi de prosperitate materială şi spirituală (după concepţia lor). Acest „nou dumnezeu” va fi statul, întruchipat prin reprezentantul statului, preşedintele. Când globaliştii neo-marxişti vor reuşi să unifice toate statele lumii în unul singur, atunci toată lumea şi tot pământul va avea un singur preşedinte, unul global, poreclit în Biblie, ca „Antichristul acela” (1Ioan 2.18), primul şi ultimul de acest fel.

Consecinţe: Forţarea tuturor oamenilor şi constrângerea lor prin toate mijloacele de a se înscrie în noua religie - Apocalipsa 13:11-18

Urmări: În loc să producă pace şi linişte pe pământ vor crea o şi mai mare debandadă spirituală şi morală şi o mai rapidă distrugere a resurselor pământului - Apocalipsa 11:18, Apocalipsa 9:20,2.

Finalul: Înainte ca aceştia să distrugă tot pământul prin megalomania şi iresponsabilitatea lor - căci acest lucru este posibil printr-un război cu arme chimice, bacteriologice, plus poluarea şi distrugerea mediului, Cel desemnat de Dumnezeu, Regele regilor si Domnul domnilor pământului, Isus Christos va intra în acţiune, pedepsind pe cei vinovaţi şi iresponsabili - Matei 24:21,22, Apocalipsa 19:11-21.

Aşadar abia după acest "teism social" care va fi după „Căderea Babilonului”, putem vorbi despre domnia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos şi împărăţia sa de o mie de ani, alături de cei ai săi, răscumpăraţi de pe pământ.