Sabatul în Regatul de o mie de ani

 

Capitolul 11

Sabatul în Regatul de o mie de ani

 Va exista Sabatul în Regatul de o mie de ani pe pământ?
Da! Biblia o spune în mod categoric! Dar nu pentru Biserica Mireasă din cer, ci pentru oamenii rămaşi pe pământ, pentru cei care au supravieţuit plăgilor datorită credinţei lor din marele necaz, care va fi după răpire. Şi Autorul profeţiilor din Biblie spune clar că doar acei oameni vor supravieţui care nu vor lua pe ei semnul fiarei. Toţi oamenii care vor lua pe mână sau pe frunte semnul fiarei, vor pieri. Nici unul nu va scăpa, exact aşa cum a fost pe timpul potopului, doar aceia au scăpat care au intrat în arcă.

Apocalipsa 14:9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

Să privim cu atenţie profeţia despre sabat:
Isaia 66:23. În fiecare Lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice carne (în textul ebraic) să se închine înaintea Mea - zice Yehowah (în textul ebraic).
La ce perioadă de timp se referă acest verset? Versetul următor descrie că acest lucru se va face după un mare şi groaznic eveniment, adică sfârşitul sistemului lumii acesteia:
Isaia 66:24. Şi, când vor ieşi, vor privi peste carcasele moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermii lor încă nu vor fi murit, şi focurile lor încă nu se vor fi stâns; şi vor fi o pricină de groază pentru orice carne."
Sabatul va exista în împărăţia de o mie de ani, ca zi de odihnă pentru toţi oamenii de pe pământ, aşa scrie aici în acest text: Isaia 66:23. Dacă suntem oneşti nu aplicăm acest text ca dovadă pentru ţinerea sabatului în perioada aceasta, a harului, în care nu este obligatoriu, ci vom da textul ca dovadă pentru viitor, în care va fi obligatoriu, alături de sărbătoarea Lunilor noi. Atenţie mare deci!

Isaia 66:23. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură (carne în textul ebraic) să se închine înaintea Mea - zice Domnul (Yehowah în textul ebraic).

La ce perioadă de timp se referă acest verset? Versetul următor descrie că acest lucru se va face după un mare şi groaznic eveniment, adică sfârşitul sistemului lumii acesteia:

Isaia 66:24. Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură."

Sabatul va exista în împărăţia de o mie de ani, ca zi de odihnă pentru toţi oamenii de pe pământ (Isaia 66:23).

Dar care va fi situaţia în cer: şi acolo există sabatul?

Voi încerca o prezentare succintă.

Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru sabat. Marcu 2:27. Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;”

Ce înseamnă acest lucru? Că sabatul nu a fost făcut pentru cei din cer, nici pentru Dumnezeu, nici pentru îngeri. Sabatul nu este din veşnicii, ci de după crearea omului. El a fost făcut şi instituit după crearea omului pentru om, adică pentru binele omului.

 

Sabatul şi Mireasa

Am găsit scris că “Mireasa” se pregăteşte pentru cer, iar în cer este altfel, conform cu relatările Bibliei.

1. Biblia spune că în cer timpul este diferit (o mie de ani din cer sunt ca o zi, ca o strajă din noapte de pe pământ). Deoarece spaţiul este diferit aranjat. Deci raportul spaţiu-timp trebuie să fie altfel decât pe pământ.
2. Biblia spune în cartea Apocalipsa că în cetatea cerească a lui Dumnezeu nu există alternanţa zi şi noapte şi lumina de acolo nu vine de la soare. Acolo nu este noapte, nici lumină solară. Acestea (ziua, noaptea şi soarele) au fost create doar pentru pământeni: Apocalipsa 22:5. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

3. Biblia spune că Dumnezeu nu oboseşte fizic, căci puterea lui este fără margini. Singurul lucru ce îl oboseşte sunt păcatele oamenilor. La fel vom fi şi noi, dacă vom facem parte din Mireasă, când vom ajunge în cer, nu vom obosi. Sabatul şi sărbătorile de pe pământ au fost făcute pentru oameni, nu şi pentru îngeri. De altfel cum ar putea un înger să vegheze şi să ocrotească pe copiii lui Dumnezeu în sabat şi să nu lucreze? Ar fi la muncă, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi în cer, şi vom fi ca îngerii, deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihnă şi nici un sabat de 24 de ore pentru recuperare.

Întrebare: Cum ţinem sabatul de 24 de ore în cer în aceste condiţii, o zi cerească fiind aproximativ o mie de ani pământeşti sau poate chiar mai mult, dat fiind că se vorbeşte şi de straja de noapte? La fel stau lucrurile şi cu duminica, deci întrebarea se adresază şi duminicarilor.

Din punct de vedere escatologic, aşa se prezintă lucrurile din viitor:
1.   Venirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, ca să judece pe cei vii şi pe acei morţi şi să-şi instaureze împărăţia mesianică pe pământ, o împărăţie de o mie de ani, având guvernarea acestei împărăţii în cer (adică cei ce vor conduce pământul vor fi în cer).

2.   Răpirea “Miresei” în cer şi mandatarea lor pentru judecată şi preoţie pe o perioadă de o mie de ani, alături de Christos, după cum scrie în cartea profetului Daniel “sfinţii celui Prea Înalt vor primi împărăţia” şi de către apostolul Pavel “nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ... nu ştiti că noi vom judeca pe îngeri?”

3.   Judecarea celor încă vii, care nu fac parte din “Mireasa Domnului Isus”, adică a tuturor popoarelor, îndepărtarea nesupuşilor şi legarea Satanei pentru o mie de ani şi guvernarea pentru o mie de ani a celor rămaşi pe pământ, care au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu şi a Fiului său asupra lor.

4.   Dezlegarea Satanei la finalul miei de ani şi judecata acelora care se vor lăsa înşelaţi de el; ei sunt judecaţi să fie mistuiţi de focul ceresc ce va cădea peste ei.

 

Apoi urmează încheierea şi predarea mandatului divin primit din partea Tatălui de către Fiul său unic-născut, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos pentru o mie de ani, precum şi depunerea lui în mâinile lui Dumnezeu.

1Corinteni 15:24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27. Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

 

Toată supunerea este predată Tatălui.

După informaţia ce o citim din Biblie, va exista o imparaţie literală de o mie de ani pe un nou pământ şi un nou cer. Unii înţeleg eronat că noul pământ şi noul cer va fi după mia de ani. Însă împărăţia mesianică este o era de regenerare şi restabilire a tuturor lucrurilor după scopul lor original pe pământ.

 

Mai este obligatoriu Sabatul pentru creştini?

 

Fariseii care au devenit creştini au pus problema obligativităţii ţinerii Legii, pentru toţi credincioşii:

Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. (Fapte 15:5)

În optica aceasta ar fi trebuit ţinute tot ce scrie în cărţile Vechiului Legământ. Inclusiv ucisul vrăjitoarelor, scrisorile de despărtire, circumcizia, etc..

Ei nu au înţeles – fiind în stadiul acela de începători în credinţă - că Noul Legământ face un popor nou: evrei+neevrei= OM NOU (făptură nouă)

Dovezi ale Sfintelor Scriături, cu privire la aceasta:
Efeseni 2:14. Căci El (adică Domnul Isus) este pacea noastră care din doi (evrei şi neevrei) a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15. şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;

Coloseni 3:10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

11. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

2Corinteni 5:17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

 

De ce nu a putut face Legea această făptură nouă, numai Domnul Isus? Fiindcă Legea nu are putere asupra păcătoşilor. Aceasta îi condamna, le arăta starea decăzută şi defectele, arătând că ei toţi, fie evrei fie neevrei au nevoie de împăcarea conştiinţei, de un Mântuitor fără vină jertfit în schimbul lor, care să îi elibereze din această robie a firii lor păcătoase:

 

Romani 7:12. 7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Să nu pofteşti!"

8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.

9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.

10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.

11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.

12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

15. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

16. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

17. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;

23. dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

 

„Aveam nevoie de o jertfă

De sânge nevinovat.

Aveam nevoie de iertare,

Cu Tatăl astfel împăcaţi.”

 

Fiul lui Dumnezeu vorbește de iubirea cea mare a Tatălui faţă de neamul omenesc (Ioan 3:16). Cum s-a manifestat această iubire? Sfânta Scriptură ne spune, că neamul omenesc a decăzut de la perfectiune, datorită neascultării primilor noştrii părinţi. Astfel ne-am contaminat genele de la ei, moştenind cu toţii o fire imperfectă, supusă păcatului (Romani 7). Orice greşeală este un păcat şi orice păcat este o fărădelege. Astfel aveam nevoie cu toţii de iertare. Oamenii îşi vedeau imperfecţiunea şi aduceau jertfe în schimb. Dar jertfele imperfecte nu puteau justifica o iertare eternă. Trebuia ceva mai mult. Aveam nevoie cu toţii de o jertfă perfectă, de un sânge nevinovat, simbolizat în antichitate prin sângele unui animal. Fiul lui Dumnezeu s-a oferit să fie acel Miel care să ridice păcatul lumii.

O, Miel divin, ce har ne-ai dat! O, Miel divin, cum ne-ai salvat! O, Miel divin, cu Tatăl cum ne-ai împăcat! Eşti vrednic să primeşti tot ceea ce Tatăl ţi-a oferit: putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă şi laudă. Şi cu toții suntem chemaţi să zicem, Amin! (Apocalipsa 5:12,13). Dumnezeu l-a făcut Domn şi Mântuitor al tuturor acelora care vor crede în El. Mulțumim Tatălui pentru Fiul său şi Fiului pentru sacrificiul făcut în dreptul nostru. Amin!

 

Ce a făcut Moise şi ce a făcut Domnul Isus?

Moise a mijlocit (mediat) doar pentru un singur popor, Isus a mijlocit pentru toate popoarele. Ce este un mijlocitor (mediator)? De exemplu Moise a mijlocit scrisorile de despărţire, fiindcă atunci miresele se cumpărau şi cei care vindeau mai şi înşelau (vezi cazul lui Iacov si Laban cu Lea). Legea lui Moise nu permitea astfel de trucuri, cine era prins, i se putea returna fata. Domnul Isus le-a anulat. Fiindcă căsătoria trebuia pusă pe temeliile iubirii. Circumcizia este bună acolo unde clima este aridă. În Siberia nu are nici un efect, din contră, iarna trebuie să te îmbraci mai gros ca să protejezi zona intimă în cauză. De aceea în creştinism circumcizia este opţională, cine vrea o poate face, cine nu o poate neglija.

 

Ceea ce mulţi nu înţeleg este că Domnul Isus a acţionat conform cu această schemă:

Lucruri vechi + Lucruri noi = Configuraţia poruncilor Noului Legământ
Matei 13:52. Şi El le-a zis: "De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi."

 

Sabatul

 

Sabatul este o zi sfântă rânduită de Dumnezeu evreilor şi prin ei ne dă şi nouă o lecţie importantă, că trupul uman are nevoie de odihnă mai îndelungată, pentru ca noi să ne odihnim suficient.

DAR, atenţie mare, apare în Noul Testament un termen important „dezlegarea sabatului”, nu desfiinţarea, ci dezlegarea, aşadar există flexibilitate în aplicarea lui, dacă situaţia o cere, de exemplu ţi s-a aprins casa, trenuie să chemi pompierii, dacă ai fost inundat chemi un instalator, daca nu ai curent la centrală şi e iarnp, un electrician, ai făcut un accident trebuie să mergi să te operezi de urgenţă, ai un duşman beat care vrea să te omoare, trebuie să chemi poliţia şi chiar mai mult, acesta poate fi opţional, comform apostolului Pavel, de exemplu esti sclav şi stăpânul nu îţi dă voie să nu lucrezi, atunci lucrezi:

Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului. (Ioan 5:18)

A se compara cu ce dezlegare este vorba: „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? (Luca 13:15)

A făcut Domnul Isus ceva nou? A creat un precedent? Nu, fiindcă scrie: Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? (Matei 12:5) - Adică preoţii lucrau în ziua de sabat, făcând „munci sfinte” rânduite de Lege.

Deci precedentul a fost creat chiar de dătătorul Legii, Dumnezeu. Sabatul poate fi încălcat dacă Dumnezeu o cere şii chiar anulat (abrogat) pentru o perioadă hotărâtă de Creator.

 

În cartea “Ce ne spune Dumnezeu despre ziua de odihnă”    de Mihail Dimitriu,    poet şi scriitor creştin, se specifică nişte lucruri deosebit de importante:

 

„Atunci când Dumnezeu a constatat că evreii au rupt acest legământ al lor cu Dumnezeu (Ezec. 44.7), datorită nelegiuirii care pusese stăpânire pe tot poporul evreu (Is. 1.2-10,15; Ezec. 20.13,16,21,24; 22.8,26; 23.38), Dumnezeu a rostit memorabilele cuvinte :

       ► “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea !” (Is. 1.13).

       ► ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11).

       ► “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul” (Pl. Ier. 2.6).

       Din versetele citate, aflăm că Dumnezeu a abrogat porunca referitoare la ţinerea Sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv respectarea Sabatului de către evrei (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6).

       Este absolut remarcabil faptul că această abrogare a Sabatului este accentuată de către Dumnezeu de trei ori, altfel spus, este evidențiată în mod gradat, adică în trei pași distincți, pentru ca evreii să nu aibă nici un fel de dubiu cu privire la faptul că Sabatul ar fi fost abrogat cu adevărat de către Dumnezeu (care de fapt îl și instituise).

        ► Pasul 1 : Întâi Dumnezeu îi avertizează în mod oficial pe evrei că nu mai dorește ca aceștia să țină Sabatul (Is. 1.13).

       ► Pasul 2 : Ca urmare a acestei avertizări, Dumnezeu le comunică în mod oficial evreilor că El va face să înceteze efectiv ținerea de către ei a Sabatului (Osea 2.11).

       ► Pasul 3: În final, Dumnezeu le-a spus evreilor că El deja a și făcut ca Sabatul să nu mai fie ținut de către evrei, și ca atare, chiar să fie uitat de către aceștia (Pl. Ier. 2.6).”

 

A nu ţine cont de aceste versete poate crea divinizarea sabatului, idolatrizarea lui în stil fariseic, care nu a fost scopul Creatorului. A se vedea articolul „Obsedaţii de ziua a şaptea” de pe internet.

 

Sabatul trebuie să fie în slujba omului, nu omul în slujba sabatului – acest lucru nu l-au înţeles fariseii şi cei care azi sunt obsedati de ziua a şaptea, făcându-l un idolaş.

 

Aşadar, fie că ne place sau nu, sabatul a fost dezlegat şi acum este opţional. Cine nu poate să îl ţină, fiind forţat de anumite împrejurări, nu păcătuieşte. Harul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus face acest lucru posibil. Cine ţine sabatul nu păcătuieşte, din contră face un act lăudabil şi benefic organismului uman. O profeţie din Isaia arată că în Regatul lui Dumnezeu, vor fi ţinute lunile noi şi sabatul. Cei care vor să aplice ce spune profeţia de pe acum, de ce nu ţin şi lunile noi?