luni, 3 mai 2021

Care este rolul Israelului carnal în profetiile din Zaharia?

 

Capitolul 10

Care este rolul Israelului carnal în profetiile din Zaharia?

 

"Chiar şi Iuda va lupta împotriva Ierusalimului". Zaharia 14:14

JPS Tanakh 1917

And Judah also shall fight against Jerusalem; And the wealth of all the nations round about shall be gathered together, Gold, and silver, and apparel, in great abundance.

 

Asistăm la o înţelegere foarte eronată a profeţiilor din cartea profetului Zaharia şi unii încearcă să modifice fraza, ca şi cum Iuda nu va lupta împotriva Ierusalimului, deşi o traducere făcută de evrei, confirmă că fraza e reală: Iuda va lupta împotriva Ierusalimului. Mulţi în eroarea lor chiar se fac evrei, ca evreii mozaici şi se circumcid, ţin sărbătorile mozaice şi legea lui Moise şi nu mai cred în Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, spun blasfemii la adresa lui şi afirmă că Israelul va fi mântuitorul lumii, când va veni adevăratul Mesia.

Cei ce intră în noul legământ sunt evrei adevăraţi, indiferent de etnie. Evreul adevărat este acela care este sămânţa lui Avraam, prin credinţă, iar neamurile pot fi altoite în sămânţa lui, prin credinţă. Numai Mireasa Domnului Isus Christos este sămânţa credincioasă a lui Avraam şi moşteneşte necazurile credinţei, dar şi promisiunile binecuvântării. Domnul Isus a dărâmat zidul de despărtire şi toate s-au făcut noi, conform cu Efeseni 2. Cei ce intra în noul legământ şi îl ţin cu adevărat, sunt singurii care moştenesc toate profeţiile neâmplinite şi aceste profeţii se aplică pe ei.

 

Aşadar profeţia neîmplinită din Zaharia capitolul 14, se aplică pe creştinii adevăraţi, care sunt evreii adevăraţi. Creştinismul adevărat va fi atacat din toate părţile aşa cum spune profeţia, inclusiv de evrei "Chiar şi Iuda va lupta împotriva Ierusalimului". "Ierusalimul" reprezintă aici pe evreii adevăraţi, pe creştinii adevăraţi. "Iuda" reprezintă aici pe aceia, care sunt evrei doar cu numele. Mulţi nici nu au o obârşie evreiască ci sunt chazari şi alte etnii prozelite, care au trecut la mozaism.

 

„Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Apocalipsa 13:10

Un creştin adevărat nu va participa niciodată la un război, şi nu se va lăsa târât să susţină nici o agresiune, chiar dacă el va fi agresat. Un creştin adevărat nu va pune niciodată mâna pe o armă ca să ucida sau să se apere. Un creştin adevărat va fi întotdeauna un preot al păcii. Cu toate acestea toţi au fost împotriva lor şi i-au persecutat, uneori până la moarte. De cealaltă parte, cei care sunt asemănaţi de Domnul Isus cu caprele sau neghina, care cred că ei trebuie să lupte cu armele, uită că Noul Testament spune clar că noi nu luptăm cu armele şi nu avem de luptat împotriva cărnii, ci împotriva duhurilor necurate. Cei ce se pregătesc să facă război, fie nu înţeleg, fie nu acceptă cuvântului lui Dumnezeu pentru zilele noastre. Nu-l înteleg fie din cauza unei mândrii deşarte, fie din cauza unei rătăciri ideologice, dacă vreau să facă război. Se vor asemăna ca papii care au îndemnat la inchiziţii şi cruciade. Cine acceptă astfel de interpretări eronate, nu va face decât să cadă de la adevăr şi să meargă din rău în mai rău. Probabil, în viitor, elementele fanatice dintre mozaici, creştini şi musulmani, vor izbuti să facă un al treilea război mondial. Cine va câştiga? În orice caz nici unul. Singurii care vor câştiga vor fi ateiştii. Ei se vor încumeta ca să ajungă la putere şi apoi să scoată toate religiile în afara legii, pe motiv că generează conflicte şi disconfort. Şi vor reuşi. Atunci, în ceasul acela de cumpănă, va veni marea lepădare de credinţă, de care vorbeşte apostolul Pavel. Elementele formalisto-fanatice din mozaism, creştinism şi islamism, se vor lepăda total de ideea unui Dumnezeu creator şi atotputernic. În debandada lor de trădare se vor alia cu ateiştii şi vor persecuta pe adevăraţii credincioşi, care nu se vor dezice de Dumnezeu. 

 

Uimitoarea paralelă între Zaharia 14:1,2 şi Matei 24:9

„Şi voi aduna toate neamurile pentru război împotriva Ierusalimului (care reprezinta pe adevăraţii credincioşi, Ierusalimul fiind un simbol al credincioşilor adevăraţi),

Şi cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile necinstite (reprezinta persecutia ce va veni dupa mare lepadare de credinta).” Zaharia 14:1,2

 

Exact acest lucru profeteşte şi Noul Testament, când vorbeşte de persecuţia ce urma să vină la o scară mondială:

Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.  (Matei 24:9)

 

“Mireasa” mai este prezentată şi ca fiind într-un “Templu” în Apocalipsa 11 şi 13, este persecutată şi apoi răpită la cer.

Apocalipsa 11

1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: "Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.

2. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

Apocalipsa 13

5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

S-au împlinit aceste profeţii? Nu!

Dacă vom fi răi nu vom înţelege Scripturile (Daniel 12:10) şi nu vom putea anticipa evenimentul. Ce ar trebui să facem, ca să nu fim aşa (2Petru 3:11,12)?

 

Datorită faptului că toate s-au făcut noi, în Noul Testament lucrurile sunt înnoite şi nu mai corespund cu Vechiul Testament în toate aspectele (2Corinteni 5:17). În Vechiul Testament a existat un Templu sfânt şi o Cetate sfântă, Ierusalimul, aici pe pământ, în Israel. În Noul Legământ credincioşii înşişi sunt Templul lui Dumnezeu, Dumnezeu şi Fiul său locuind în ei în chip simbolic:

1Corinteni 3:

16. Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

17. Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.

Ioan 14:23. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.


Conform cu înnoirea lucrurilor, există un nou legământ, pecetluit şi intrat în vigoare prin sângele lui Isus Christos, Domnul şi Mântuitorul nostru, rânduit de Dumnezeu, Tatăl nostru (Luca 22:20). Cei care au intrat în el - indiferent din ce naţiune sunt - sunt un popor nou, fiind numit Israelul lui Dumnezeu (Galateni 6:16). Evreii care nu îl au pe Domnul Isus ca Mesia, nu mai sunt poporul lui Dumnezeu.


Cetatea sfântă în care se închină ei, este o cetate spirituală, numită Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2). Templul din această cetate este un templu spiritual, compus din Dumnezeu şi Miel (Apocalipsa 21:22). Datorită faptului că Dumnezeu va fi totul în toţi, acest aspect de templu, se resfrânge şi asupra credincioşilor. Deoarece Dumnezeu şi Mielul sunt un templu pentru credincioşi, prin extensie şi ei sunt templul lui Dumnezeu (1Corinteni 3:16).


Aşadar, Templul din cartea Apocalipsa capitolul 11 este unul spiritual, deoarece Templul lui Dumnezeu suntem noi, credincioşii. La fel cum şi cetatea, comunitatea închinatorilor falşi fiind numiţi simbolic cetatea Babilon şi comunitatea închinătorilor adevăraţi sunt numiţi simbolic cetatea Noul Ierusalim. Aşa reiese din învăţătura apostolul Pavel, aşa reiese din învăţătura cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, călcarea în picioare a curţii Templului pe timp de trei ani şi jumătate, se referă la persecuţia teribilă ce va veni peste credincioşii care sunt vii, în ultimii ani de înainte de sfârşitul lumii. 

 

Cine îi va persecuta pe credincioşii din timpul sfârşitului la nivel mondial, conform capitolelor 11 şi 13 din cartea Apocalipsa? Cine este fiara din Apocalipsa capitolele 11 şi 13? Ce este “fiara”: “împărăţie” sau “împărat”?

Care este a patra împărăţie? A patra fiară din cartea profetului Daniel capitolul 7 este aceeaşi fiară cu fiara din cartea Apocalipsa capitolul 13?

 

Apocalipsa 17:8. Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. - Apocalipsa capitolele 11 şi 13 reliefează forma finală a împărăţiei a patra, prezentată mai întâi în cartea profetului Daniel capitolul 7, dând anumite detalii. Să fim atenţi, CUM anume acest imperiu-împărătesc supravieţuieşte. El trece prin diferite forme de TRANSFORMARE şi RETRANSFORMARE (lutul nu poate fi amestecat cu fierul) – cum a şi fost descris de profetul Daniel (Daniel capitolul 2). Transformarea se va face PÂNĂ LA FORMA FINALĂ, care este ULTIMA fiară din Apocalipsa capitolul 13. Deci în cartea Apocalipsa capitolele 11 şi 13 sunt două fiare ÎN APARENŢĂ, însa în realitate este numai o SINGURĂ fiară: „era, nu mai este, şi va veni.”

Pentru o scurtă perioadă de timp din istorie fiara aceasta se va comporta ca şi cum nu mai este (nu există), dar va apare şi mai hidoasă, după ce clasa politică a aşazisei corectitudini politice, va declara pacea şi siguranţa pe pământ. După ce politica lor va duce la un fiasco şi va izbucni al treilea război mondial se va căuta un ţap ispăşitor pentru aceasta. Ei vor da vina pe sistemele religioase şi le vor scoate în afara legii.

În Cartea Apocalipsa ni se prezintă, ca o completare, ultima stare de metamorfoză – TRANSFORMARE, a fiarei a patra din Cartea Profetului Daniel, când dintr-o fiară cu zece coarne se transformă într-o fiară cu două coarne, cele două coarne reprezentând reprezentanţii puterii politice din Vest şi putererii politice din Est.

Apocalipsa 17:12. Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

În cartea Apocalipsa vedem bătălia ultimilor giganţi militari – şi a conducătorilor lor politici – din timpul sfârşitului. Această carte arată că în timpul sfârşitului vor fi şapte capete însemnând şapte “superputeri”, conduse de zece coarne, coarnele fiind liderii (preşedinţii) ce conduc aceste puteri politico-militare. Funcţia de împărat corespunde acum, într-un sens modern cu cea de preşedinte.

Faptul că aceşti conducători primesc putere timp de un ceas simbolic, arată că este vorba de timpul sfârşitului.

Daniel 7:19. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea;

20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.

Dintre aceste zece coarne din timpul sfârşitului se va remarca unul, care în cartea profetului Daniel şi cartea Apocalipsa ni se arată că este ultimul conducător politic de pe Pământ, care se luptă cu sfinţii şi îi biruieşte, aducând insulte la adresa lui Dumnezeu. Ca să ajungă într-o poziţie de supremaţie peste tot Pământul el se va bate cu trei împăraţi.

 

Sesizarea unei greşeli de traducere, ce poate influenţa negativ înţelegerea textului

 

Daniel 7:8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

Această fiară prezentată în cartea profetului Daniel, având şapte capete şi zece coarne este prezentată şi în cartea Apocalipsa.

Cei trei împăraţi dintre cei zece, numiţi aici ca şi coarnele fiarei îşi vor disputa sângeros supremaţia cu un corn mic şi trufaş care se ridică ultimul şi intră în jocul pentru supremaţie. Scenariul politico-militar descris aici este ultimul, ULTIMUL de înaintea sfârşitului acestei lumi. Este cel care se va juca în VIITOR… undeva în VIITOR, cu câţiva ani înainte de revenirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos.

Ar mai fi de menţionat o neglijenţă apărută în unele traduceri, cum ar fi a lui Cornilescu şi cea a ortodocşilor: în textul grec pe care l-am verificat pe site-ul interlinear grec-englez şi care se reflectă în multe traduceri, nu apare cuvântul „împărat” la Apocalipsa 17:11.

11Καὶ τὸ θηρίον ὃ ἦν καὶ οὐκ ἔστιν καὶ αὐτὸς ὄγδοός ἐστιν καὶ ἐκ τῶν ἑπτά ἐστιν καὶ εἰς ἀπώλειαν ὑπάγει

11Kaí tó thiríon ó ín kaí ouk éstin kaí aftós ógdoós estin kaí ek tón eptá estin kaí eis apóleian ypágei

După cum vedeţi nu există în text cuvântul pentru rege (βασιλεύς = basileus).

Textul grec spune doar atât: Şi fiara care era şi nu este, ea, de asemenea, este un al optulea şi este dintre cei şapte şi merge la pieire. (GBV2001)

Deoarece contextul premergător vorbeşte de două lucruri, de munţi şi de împăraţi, fiara nu are cum să fie împărat, ci mai degrabă un munte, munţii reprezentând împărăţiile. Fiara are şapte capete şi zece coarne, coarnele fiind împăraţi, iar capetele sau munţii fiind împărăţiile acestor împăraţi. Aşadar fiara simbolică este o a opta împărăţie, care vine în existenţă după ce acele trei coarne sunt biruite de cornul cel mic şi trufaş.

A se vedea şi aceste traduceri de limbă engleză:

Literal Translations

Literal Standard Version

and the beast that was, and is not, he also is eighth, and he is out of the seven, and he goes away to destruction.

Berean Literal Bible

And the beast which was, and is not, is also himself an eighth, and is of the seven, and goes into destruction.

Young's Literal Translation

and the beast that was, and is not, he also is eighth, and out of the seven he is, and to destruction he doth go away.

Smith's Literal Translation

And the wild beast which was, and is not, and this is the eighth, and is of the seven, and goes forward into perdition.

Catholic Translations

Douay-Rheims Bible

And the beast which was, and is not: the same also is the eighth, and is of the seven, and goeth into destruction.

Catholic Public Domain Version

And the beast who was, and is not, the same is also the eighth, and he is of the seven, and he goes forth unto destruction.

Translations from Aramaic

Aramaic Bible in Plain English

“And The Dragon, and The Beast which it brought and is not, also is the eighth, and is of the seven, and is going to destruction.”

Lamsa Bible

And the wild beast that was, and no longer is, even he is the eighth, and is one of the seven destined to be destroyed.

NT Translations

Anderson New Testament

And the beast that was, and is not, even he is the eighth, and is of the seven, and goes to perdition.

Godbey New Testament

The beast which was, and is not, and the same is the eighth, and is of the seven, and is going into perdition.

Haweis New Testament

And the beast which was, and is not, though he is himself the eighth, yet is of the seven, and shall go away into perdition.

Mace New Testament

the beast that was, and is not, is himself the eighth: he is of the seven, and shall be destroy'd.

Worrell New Testament

And the beast that was, and is not, even he is an eighth, and is of the seven, and goes into perdition.

Worsley New Testament

And the beast that was, and is not, he is the eighth, and is as one of the seven, and goeth into perdition.

Parafrazând textul grec, înţelesul real ar fi acesta: 9. Aici este mintea plină de înţelepciune. - Cele şapte capete (diviziuni politico-militare) sunt şapte munţi (împărăţii) pe care şade femeia.

10. Sunt şi şapte împăraţi (coarne): cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme (din cauza unui război).

11. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea (munte): este din numărul celor şapte (munţi), şi merge la pierzare.

12. Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

 

Cei şapte munţi

Apocalipsa 17:10. Sunt şi şapte împăraţi (coarne): cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme (din cauza unui război).

11. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea (munte): este din numărul celor şapte (munţi), şi merge la pierzare.

Timpul spune întotdeauna adevărul. Dacă trăim în timpul sfârşitului vom vedea toate acestea. Ceea ce neapărat trebuie văzut la ora actuala, este că scenariul cu cele şapte capete şi zece coarne nu trebuie pus în primul secol, nici în evul mediu. Mulţi se împiedică într-o frază din Apocalipsa 17:10 “unul este”, neânţelegând timpul în cauză. Ei nu înţeleg că apostolul a fost răpit înainte, în timpul de pe urmă, şi nu a stat pe loc să contemple situaţia politica a vremii de atunci, din imperiul roman. Apostolul descrie în aceste versete situaţia politică care va fi cu câţiva ani înainte de venirea Domnului nostru Isus şi nu situaţia din primul secol sau evul mediu.

Globalizarea şi Continentalismul, două curente extrem la modă vor face ca pe Pământ să dezvolte şapte superputeri continentale. Continentalismul se referă la acordurile sau politicile care favorizează regionalizarea și / sau cooperarea între națiuni pe un continent. Termenul este folosit mai des în contextele europene și nord-americane, dar conceptul a fost aplicat pe alte continente, inclusiv Africa, Asia și America de Sud. În istoria nord-americană, continentalismul a devenit legat de destinul manifest și a implicat îmbinarea expansiunii continentale cu creșterea internațională în cadrul elaborării politicii lui William Seward.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb.

Dacă ne uităm pe harta lumii, putem să ne dăm seama unde anume se vor făurii cei şapte munţi simbolici. Uniunea Europeană joacă deja un astfel de rol şi în viitor încă 6 astfel de munţi o să se contureze:

Uniunea Nord-Americană, Uniunea Sud-Americană, Uniunea Africană, etc..

 

Divizarea în şapte capete

Daniel 2:41. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

Cei zece împăraţi din Apocalipsa capitolul 17 sunt  ultimii împăraţi din împărăţia a patra, prezentată în cartea profetului Daniel capitolul 7. Profeţia din Daniel capitolul 2 arată clar că fiara a patra, adică imperiului roman urma să fie divizat şi această diviziune va ţine până în timpul sfârşitului. Chiar şi în această stare deplorabilă de divizare, degetele de la picioare, adică statele ce s-au născut din imperiul roman urmau să cucerească întreaga lume, atunci când nu se băteau între ei. Ei se bat pentru supremaţie nu numai în antichitate sau în evul mediu, ci şi în timpul sfârşitului.

Este foarte importantă înţelegerea acestei divizări prezentată în profeţia lui Daniel capitolul 2:41, căci arată spre naşterea statelor succesoare, un amănunt foarte important. Profetul Daniel descrie aici în ce stare (în ce “hal” vorba poporului) va ajunge imperiul roman, dar nota bene, cu toate acestea (imperiul) totuşi nu va muri ci va continua să trăiască în această stare jalnică de divizare. Această divizare internă o va face să fie slabă “lut cu fier”: Daniel 2:41-43. Am putea compara situaţia divizării romane cu situaţia divizării greceşti de pe timpul diadohilor greci, de după moartea lui Alexandru Cel Mare.

Astfel putem înţelege de ce imperiul roman nu a dispărut de pe scena politică a lumii, ci a supravieţuit în diviziune, aşa cum a fost prezis de Daniel, profetul lui Dumnezeu. Dacă ne uităm bine, putem vedea că europenii au fost şi sunt la conducerea lumii peste tot, putem vedea cum cultura europeană (care de fapt este o neo-cultură romană) s-a impus peste tot în lume, fie prin război, fie prin presiune diplomatică.

Iată doar o mostră din istoria de ocupare a lumii, prezentată pe Wikipedia:

Al Doilea Război al Opiului, denumit și al Doilea Război Anglo-Chinez, al Doilea Război din China, Războiul lui Arrow, sau Expediția anglo-franceză în China, a fost un conflict în care Imperiul Britanic și al Doilea Imperiu Francez au luptat împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului.

După ce împăratul Xianfeng și anturajul său au plecat din Beijing, tratatul de la Tianjin din iunie 1858 a fost în cele din urmă ratificat de fratele împăratului, Yixin, prințul Gong, prin convenția de la Peking din 18 octombrie 1860, care a pus capăt războiului.

Britanicii, francezii și—datorită mașinatiunilor lui Ignatiev—rușii au primit cu toții drept de prezență diplomatică permanentă în Beijing (la care Dinastia Qing s-a opus până la sfârșit, deoarece presupunea egalitate între China și puterile europene). Chinezii au fost obligați să plătească 8 milioane de taeli Regatului Unit și Franței. Regatul Unit anexa Kowloonul (de lângă Hong Kong). Comerțul cu opiu a fost legalizat și creștinii au primit drepturi depline, inclusiv cel de a deține proprietăți și de a-și predica credința.

Convenția de la Peking conținea:

1.      Semnarea de către China a tratatului de la Tianjin

2.      Deschiderea Tianjinului ca port comercial

3.      Cedarea Districtului 1 al Kowloonului Regatului Unit

4.      Libertatea religiei în China

5.      Dreptul navelor britanice de a transporta prizonieri chinezi la muncă în Americi

6.      Despăgubiri către Regatul Unit și Franța în sumă de 8 milioane de taeli de argint fiecare

7.      Legalizarea comerțului cu opiu

După două săptămâni, Ignatiev a obligat guvernul Qing să semneze un „tratat suplimentar de la Peking” prin care ceda teritoriul de la est de râul Ussuri (parte din Manciuria Exterioară) rușilor. Înfrângerea armatei imperiale de o forță militară anglo-franceză relativ mică (de 10 ori mai mică decât armata Qing) cuplată cu fuga (și apoi moartea) împăratului și arderea palatului de vară a fost o lovitură grea pentru Dinastia Qing, odinioară un imperiu foarte puternic.

Cu puţin timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial, nu a rămas practic nici un stat pe deplin suveran în lume, toate colţurile pământului fiind aservite într-un fel sau altul statelor europene sau coloniştilor acestora. Exact ceea ce a prezis profetul Daniel despre a patra fiară: „...era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea;...” Daniel 7:7

 

Ultimul scenariu politic al lumii

Şi în cele din urmă, va trebui să asistăm la utimul scenariu descris atât în cartea lui Daniel, cât şi în cartea lui Zaharia şi cartea Apocalipsa, apariţia lui Antichrist, cornul cel mic şi războiul acestuia împotriva sfinţilor lui Dumnezeu. El este ultimul împărat al Imperium Mundi (Imperiul Lumii). Ca urmare a unui război de supremaţie între “coarne”, cele şapte capete (munţi) nu mai pot rezista în sfere separate, deoarece cornul cel mic va creşte mare şi le aduce pe toate sub autoritatea sa.

Iată că în timpul din urmă Imperium Mundi va fi din nou centralizat, sub mâna unui imperator iscusit în politica lumii, autoritar în conducere şi diabolic în viziunea lui despre societatea umană. Acesta este numit în Biblie sub diferite denumiri ca: “cornul cel mic, omul fărădelegii, fiul pierzării, antichristul”.

De reţinut:

“Fiara” nu este un împărat, ci o împărăţie, Împărăţia Lumii.

“Capetele” fiarei sunt poluri politice, adică puterile continentale.

“Coarnele” fiarei sunt liderii politici ale acestor poluri politice.

“Cornul cel mic” din Daniel capitolul 7, este liderul politic ce va ajunge la dominaţie suprema, fiind numit noul Împărat al Lumii. El este Antichristul care se va ridica să lupte împotriva sfinţilor lui Dumnezeu, împotriva acelor creştini, care au mărturia Domnului Isus Christos şi ţin poruncile lui Dumnezeu:

Daiel 7:8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

Zaharia 14:2. Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate.

Matei 24: 9. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

10. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

Apocalipsa 13:4. Şi au început să se închine balaurului (Satan), pentru că dăduse puterea lui fiarei (împărăţiei lumii). Şi au început să se închine fiarei, zicând: "Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?"

5. I s-a dat o gură (cornul cel mic, Antichristul) care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina (la cultul lui Antichrist), toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

Apocalipsa 17: 16. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc. – Asta înseamnă că în acest timp, vor cădea toate religiile false ale lumii, curva reprezintă aici totalitatea religiilor false de pe pământ.

 

Cartea de identitate a viitorului

În epoca în care trăim se foloseşte foarte mult codul de bare. Codurile de bare sunt citite și decodate cu ajutorul unor scanere speciale. Acestea măsoară reflexia luminii, interpretează codurile drept cifre și litere și trimit acestea unui calculator sau altui dispozitiv de gestionare a datelor.

Conform spuselor lui Alexandru Mironov, în revista Ştiinţă şi tehnică, microcipul va fi cartea de identitate a persoanelor din viitorul apropiat.

Ei bine, acest microcip poate fi scanat prin codul de bare care îl conţine şi poate fi folosit ca un acces spre baza de date personală şi implicit la contul din bancă al indivizilor care îl poartă.

Deoarece se estimează că în viitorul apropiat toate lichidităţile monetare (banii lichizi = bancnotele şi monedele) vor fi scoase din circulaţie, la fel ca şi cardurile bancare, toate tranzacţiile se vor face prin microcipuri, de mărimea unui bob de orez, implantat sub piele.

Înţelegem prin asta, de ce în viitorul supra-tehnologizat şi administrat de inteligenţa artificială a aparatelor, nimeni nu va mai putea vinde sau cumpăra dacă nu are acel „semn” asupra lui:

Apocalipsa 13:17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

 

În ceea ce priveste faptul de a primi ”semnul” sau ”numărul numelui” ”pe mâna lor dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13:16), Sfânta Scriptură este foarte limpede şi avertizează că acest ”semn” exterior echivalează cu o lepădare a credinţei (Apocalipsa 14:11). De ce? Deoarece “semnul fiarei” în varianta de microcip implant sub piele, va fi cartea de identitate implantată, care se va primi în schimbul adeziunii la noua ordine mondiala anti-Dumnezeu.


Marea campanie anti-Dumnezeu

 

Biblia arată că va veni o mare campani anti-Dumnezeu, care va fi dusă la scară mondială, după cum citim:

Daniel 7:8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.

21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.

23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

2 Tesaloniceni 2

1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,

2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării,

4. potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.

7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.

8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase

10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,

12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

A se compara cu Apocalipsa capitolele 11, 13 şi 17.

Cum se va face acest lucru atât de trufaş?


În cartea Apocalipsa capitolul 13 apar două fiare. Fiara cu zece coarne se va transforma într-o fiară cu doar două coarne. Este aceeaşi fiară, doar că conducerea ei diferă, fiind restrânsă. "Fiara" cu două coarne este nu numai împărăţia noii ordini mondiale aflată la apogeul ei, ci şi cel mai de succes sistem anti-Dumnezeu, pentru o perioadă relativ scurtă de timp (Daniel cap 7 - Apocalipsa cap 13).


Se pare că în această împărăţie, unul dintre aceste două coarne, va juca doar un rol decorativ, căci puterea o va avea doar unul dintre coarne, ce este descris ca fiind un "corn mic" (lider politic mondial), care va ajunge la putere politică supremă, după o conflagraţie mondială în care va învinge trei "coarne", adică trei lideri politici rivali (Daniel 7:8,24).


"Semnul fiarei" de pe mâna dreaptă sau frunte (pentru cei care nu au mâini sau au mâini paralizate) e un fel de "carte de identitate" implantată a viitorului, microcip, care conţine toate datele individului, segmentate pe fişiere, de la data naşterii, până la familie, educaţie, apartenenţă de rasă, cult, simpatii, antipatii, sănătate, hobby, cazier, loc de muncă, cont bancar (nu poţi vinde sau cumpăra fără el, banii lichizi şi cardurile fiind scoase din uz). Implantat sub piele şi conectat la un satelit, individul poate fi urmărit 24 din 24 de ore.

Va fi o societete globalizată şi centralizată în care nu se va permite nici un fel de opozitie faţă de politicile trasate la vârful statului global. Legile democratice şi etico-morale vor fi în mare parte schimbate, iar indivizii vor fi la discretia unei brute "utopiste" de tip Lenin, Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot, etc.. Acest lider politic, va face ca pe lângă eliminarea tuturor religiilor tradiţionale, să elimine şi creştinismul din conştiinţa publică, afişându-se ca şi cum el ar fi singurul vrednic de ascultare şi închinare, cultul personalităţii fiind o cerinţă cotidiană pentru orice cetăţean.

Iată cum descrie Wikipedia ce înseamnă cultul personalităţii, ca să ştim cam ce anume va urma în viitor:

Cultul personalității este un termen care definește venerarea excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii Sovietice Nikita Hrușciov la scurtă vreme după moartea lui Stalin, dar fenomene asemănătoare existau cu mult timp înainte. Cultul personalității din timpul vieții lui Iulius Cezar a displăcut puternic patricienilor republicani; a deschis drumul pentru cultul familiei imperiale în Imperiul Roman.

 

Cultul personalității caracterizează de obicei statele totalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții. Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept "liberator" sau "salvator" al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele din opera șefului acoperă pancarte uriașe, zidurile, iar cărțile cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librăriile și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajunge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăriturile chinezești, înclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, și toate aceste citate erau tipărite cu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al liderului naționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când acesta a murit, taiwanezilor li s-a cerut să cânte cântecul memorial Chiang Kai-Shek, care-l lăuda pe Chiang ca fiind "salvatorul națiunii" și "cea mai mare personalitate din toată lumea".

 

Cultul personalității tinde să prezinte liderul și statul ca fiind contopiți, devenind imposibil să înțelegi viața unuia fără celălalt. De asemenea, ajută să justifice conducerea dură dictatorială, iar propaganda îi face pe cetățeni să creadă că acționează ca cei mai drepți conducători. În plus, cultul personalității mai urmărește deseori să zădărnicească orice fel de opoziție din interiorul elitei conducătoare. Atât Stalin cât și Mao Zedong au folosit cultul lor al personalității pentru a strivi oponenții politici din partid sau din afara lui.

 

Crearea unui așa de cuprinzător cult al personalității a dus deseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin sau, în special, al lui Mao Zedong. În perioada de glorie a regimurilor lor, ambii lideri apăreau ca niște conducători omniprezenți, destinați să conducă națiunile lor pe veci. Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lor în fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poeți și artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifice pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atât Mao cât și Stalin au încercat să se prezinte ca persoane umile și modeste și caracterizau deseori cultul personalității care-i viza ca pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru a justifica campania masivă Partidului Comunist de redenumire a diverselor locuri în onoarea sa. (Vezi și Lista locurilor care au primit numele lui Stalin).

 

Ce înseamnă biruinţa cornului fiarei asupra sfinţilor?

Biblia conţine un amănunt foarte important cu privire la timpul sfârşitului: biruinţa unui „corn” asupra sfinţilor.

Daniel 7:21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

Ceva asemănător găsim şi în cartea Apocalipsa.

Apocalipsa 11:2. Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

Apocalipsa 13: 5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

Aceste versete reflectă acelaşi eveniment descris în cartea profetului Daniel capitolul 7.

Acest lucru nu face să legăm aceste profeţii de un amănunt prezis de apostolul Pavel:

5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

6. Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.

7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.

8. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

Ce vrea să zică apostolul Pavel aici? Că Satan ar fi făcut demult acest lucru al tainei fărădelegii, dacă nu ar fi fost oprit de Dumnezeu. Când Satan va primi libertate să acţioneze atunci va veni ultimul şi cel mai mare asalt asupra tuturor credincioşilor adevăraţi, care fac parte din Mireasă.

 

Ce înseamnă "Mirele" şi “MIREASA” (Apocalipsa 22:17)? Cuvântul “mireasa” este un simbol al companionilor (aleşilor, sfinţilor) “Mirelui”, care este Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Acest talant al înţelegerii marelui război împotriva tuturor sfinţilor din timpul sfârşitului trebuie pus în comert, adică făcut cunoscut, ca cei care aspiră la această glorie cerească să poată să se pregătească temeinic. Dumnezeu o să ne ajute pe TOŢI cei persecutaţi din viitor, şi ne va da putere ca să avem o atitudine demnă, civilizată şi la obiect, atunci când vom sta în faţa tribunalelor, neuitând niciodata că chiar şi atunci trebuie să ne iubim semenii persecutori ca pe noi înşine. Noi nu vom lupta cu armele firii, ci doar folosind iubirea. Noi nu vom vărsa nici o picătură de sânge al duşmanilor, doar rugăciunile peste ei şi cuvântul Evangheliei mântuitoare.

 

Este de remarcat zelul multora de a conecta din nou Israelul carnal cu evenimentele din timpul sfârşitului, dar din păcate ei se bazează pe nişte profeţii care s-au împlinit deja peste Israelul antic, în timpul robiei babiloniene (Tefania 1:2,3) şi pe ideea că profeţia din Zaharia capitolul 14 are în vedere pe Israelul carnal, ceea ce este total greşit. Israelul adevărat s-a format în secolul I, când evreii credincioşi dintre evreii carnali s-au unit cu cei credincioşi dintre neamuri, formând din două entităţi separate un singur element nou: Israelul cel nou al lui Dumnezeu sau Noul Ierusalim. Acesta urma să fie persecutat şi a fost persecutat şi va mai fi persecutat până la sfârşitul lumii.

 

 

FRUMOASA MIREASĂ

 

 Ioan 14:2,3 - Apocalipsa 22:17

 

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme,

Pe care sfinţii toţi s-au dus

Şi ale căror sfinte nume

Sunt scrise, azi, în ceruri sus.

 

Tu mergi, frumoaso, pe vechi urme

Pe care Domnul ne-a lăsat,

Când a trăit la noi în lume

Şi ţi-a dat pildă de urmat...

 

Tu mergi pe calea umilinţei,

Cum cartea sfântă arată,

C-aceasta-i calea biruinţei

Şi prea puţini intră pe ea...

 

Tu mergi pe calea prigonirii,

Pe drumul crucii, desenat

De autorul mântuirii,

Care sub ea s-a plecat...

 

Fecioară alba şi aleasă,

De mirele slăvit ceresc,

Esti, decât toate, mai frumoasă-

Întreci orice e pământesc...

 

Tu ai credinţa şi nădejdea

În marile promisiuni,

Ai confirmarea şi iubirea-

Ai viitoarele cununi...

 

Cerul pogoară peste tine

Spiritul Sfânt, de daruri plin,

Căci Domnul te vrea pentru sine-

În slava tronului divin...

 

Iată, Fecioară, Împăratul

Doreşte frumuseţea ta-

În cer ţi-a pregătit palatul,

Cu El pe tronu-i vei şedea...

 

Ai vii podoabe pe veşminte

La care îngerii privesc,

Şi în lăcasurile sfinte

În ziua nunţii te primesc...

 

Atunci vei fi desăvârşită,

Atunci vei fi încoronată-

Regină unică slăvită,

Fecioară scumpă, fără pată...

 

Ospăţul nunţii va începe,

Spre bucuria tuturor,

Când orice minte va pricepe

Adevăratul miez al lor...

 

Planeta noastră zbuciumată

Şi sfârtecată de tirani,

Va străluci-o nestemată,

Ca în Eden, în primii ani...

 

Iar tu, frumoasă-mpărăteasă,

Pentru norod te vei ruga-

Fecioară pururea mireasă,

Mărirea ţi-o vei re-nvia...

 

Şi, după chipul tău, din ceruri

Pe un nou pământ s-a coborî

Ierusalimul nou şi în vremuri

Fără de capăt va luci...

(autor Ghe. Chiş)

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu