O avertizare serioasă cu privire la timpul în care trăim

 Capitolul 9

O avertizare serioasă cu privire la timpul în care trăim

 

 

Să începem totuşi cu şfârşitul miei de ani. 

 

Apocalipsa 20:9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer de la Dumnezeu s-a coborât un foc care i-a mistuit.

 

Unele traduceri au această frază „Dar din cer de la Dumnezeu”.

Vedem că cerul este locuit, deoarece cade foc din cer, de la Dumnezeu şi îi mistuie pe cei ce s-au răzvrătit. Nu cred că Dumnezeu este singur în cer, ci este cu cineva: Fiul său, îngerii sfinţi şi “Mireasa” Fiului. Mireasa are locuinţa cu Fiul lui Dumnezeu în "casa Tatălui" care este în "cerurile cerurilor veşnice". “Mireasa” este transformată, şi membrii ei au trupuri cereşti. Biblia numeşte acest fel de trup "trup duhovnicesc".

Traducerile contează mult, pentru că degeaba clădim pe traduceri greşite.

Biblia spune că sunt două feluri de trupuri. Cereşti şi pământeşti. Acestea mai sunt numite şi trup duhovnicesc şi trup sufletesc (1Corinteni 15:44). “Mireasa” va avea trup ceresc. Asta înseamnă că vor fi în cer. Eu mă bazez pe Biblie, pe ce a spus apostolul Pavel "carnea şi sângele NU POT MOŞTENI împărăţia lui Dumnezeu". Dar, privind din prisma versetului de la Apocalipsa 20:3, bineânţeles corelat cu alte versete din Biblie, neamurile care vor rămâne pe pământ, vor avea trupuri pământeşti. La finele miei de ani, când va fi marele test, cei care nu vor trece testul, pentru că se vor răscula, vor fi mistuiţi de focul care va cădea peste cei răzvrătiţi. Dacă nu ar avea trupuri de carne, cum ar fi mistuiţi de foc?

Am văzut nişte prezentări video în care s-a arătat cum a fost lumea înainte de potop. A fost viaţă bogată chiar şi la poluri. Fosilele arată asta. A fost ceva fascinant. De aceea oamenii puteau trai atât. Această lume a pierit şi a venit o altă lume în care speranţa de viaţă nu poate dura mult, dar dacă ne gândim la fenomenele descrise în Apocalipsa, vor fi iarăşi schimbări drastice. Se vor crea alte condiţii, condiţii perfecte şi oamenii ascultători nu vor muri, ci vor rămâne relativ tineri la trup şi înfăţişare şi vor fi perfect sănătoşi, atât cu trupul, cât şi cu mintea. Va fi o climă uniformă peste tot pe glob, fără nici o poluare. Va fi o agricultură pură, biologică. Desigur vor fi şi alte activităţi, dar fără poluarea care să afecteze mediul şi oamenii. Pământul va deveni un paradis. Va avea o capitală universală, frumoasă, la Ierusalim. Va fi o singură credinţă, va fi o singură lege ce va guverna toate popoarele, nu vor fi războaie, nici cataclisme.

Desigur, sunt multe idei despre mileniul mesianic. Am citit o carte scrisă despre acest mileniu, chiar de un Creştin După Evanghelie (Titlu: Împărăţia de o mie de ani de pace). Nu mă pot uni în toate, dar salut ideea că şi autorul vede că sunt oameni în mia de ani pe pământ. Trendul este că tot mai mulţi acceptă această idee şi se manifestă o deschidere spre această interpretare.

Răpirea “Miresei” – şi aici mă refer la ultimii ei membri de pe pământ, va fi vizibilă şi marcată în prealabil de mari evenimente (Luca 21:25-28). Ei vor şti ce să facă în timpul marilor plăgi catastrofale şi aceia care îi vor asculta vor scăpa şi ei. Vor trebui să părăsească toate oceanele şi mările, insulele, litoralele, oraşele şi satele de pe costa mărilor şi oceanelor, care de acum vor fi un pericol din cauza marilor plăgi ce vor veni şi să se stabilească în zone cu o atitudine mai mare.

Într-o publicaţie având numele Ştiinţă Şi Tehnică, autorul unui articol - pe nume Alexandru Mironov - spunea că microcipul este cartea de identitate a viitorului şi că este destinat tuturor oamenilor de pe glob. Există o temere cu privire la substanţa care alimentează microcipul, dacă nu cumva substanţa care alimentează microcipul este la originea unei răni dureroase, pe care o vor avea oamenii care au semnul fiarei (Apocalipsa 16:2). De aceea, cel mai important lucru pentru creştini este ca să se asigure încă de pe acum despre securitatea microcipului şi când va veni acel timp sa nu îl accepte.

De ce numai oamenii care vor avea semnul fiarei, vor avea acea rană rea şi dureroasă?

Este posibil să existe riscul de deteriorare a microcipului şi lichidul sau radiaţia emanată de el să afecteze drastic acea zonă din corp şi astfel să afecteze grav sănătatea celor care l-au luat. În plus, Apocalipsa 16:2 arată că cei ce au subscris la microcip, au subscris şi la noua religie ateistă a Antichristului, şi se închină icoanei fiarei, de aceea vor fi distruşi şi nu vor avea dreptul să intre în mileniul mesianic. Înainte de a muri vor suporta chinuri îngrozitoate, chin ce se va menţine pe zile şi nopţi întregi, fie datorită lichidului toxtic scurs din microcip, fie din cauza radiaţiei emise de acesta, fie din cauza ambelor aspecte. Îşi vor dori moartea şi nu vor putea muri. Din pricina chinurilor îngrozitoare nu vor mai putea persecuta pe cei care nu au luat microcipul, neavând nici o putere din cauza bolii, deci strategia "noului-Haman" (Antichristul), de ai elimina (ucide) pe cei ce nu au luat microcipul, va cădea la pământ.

Dar "rămăşiţa femeii" (Miresei) va suferi şi ea, cum a suferit întotdeauna în istorie. Satan va duce un război crunt împotriva rămăşiţei ei (Apocalipsa 12:17). Apoi rolurile se inversează şi Dumnezeu va zdrobi autoritatea lui Satan sub picioarele Mirelui şi a Miresei sale, legând pe Diavol şi demonii lui într-o temniţă pentru o mie de ani. În acest timp nimeni nu va tulbura liniştea oamenilor de pe Pământ.

 

De ce cred în mia de ani literali în care vor fi oameni pe pământ (chiliasm)?

 

Am multe motive din textele Bibliei, care m-au convins. Cei ce cred sincer se conving. Am avut o discuţie cu cineva care susţinea varianta Pământului pustiit şi fără nici un om timp de o mie de ani, mi-a adus şi nişte articole dintr-o revista, scrise de un lider de seamă al bisericii sale, Florin Lăiu, care sustine varianta conditionată a profeţiilor. 

L-am întrebat: De ce crezi că Satana şi demonii ar trebui închişi pe o mie de ani, dacă oricum pe pământ nu mai exista nici un om de  înşelat? I-am arătat expres "ca să nu mai înşele neamurile" (Apocalipsa 20:3). Oricum Satan şi demonii nu sunt pe suprafaţa pământului, hoinărind de colo colo, cum cred ei, ci în temniţa din Adânc. A stat şi s-a gândit, a încercat să devieze discuţia, cum că cei înşelaţi de Satan vor fi cei înviaţi după mia de ani, dar l-am rugat să rămână strict la verset şi la context. Am zis să citească de mai multe ori versetul, ceea ce a şi facut. În cele din urmă a recunoscut. A fost un mare act de sinceritate. Acest verset este o piatră de hotar al credinţei, peste care nu se poate trece, căci cum îl treci, cum ajungi în hotarul de interpretare a Celui Rău.

Cartea Apocalipsa nu poate fi înţeleasă corect, numai dacă vom merge înapoi la întreaga Biblie. Dacă înţelegem să facem acest lucru, avem deja o cheie importantă ce ne va deschide perspectiva înţelegerii corecte asupra altor texte din Apocalipsa. De exemplu, dacă neamurile de la sfârşitul mileniul mesianic mai pot fi înşelate la dezlegarea lui Satan, înseamnă că ele nu sunt din “Mireasă”. Dar cine sunt? Sunt cei peste care va domni “Mirele şi Mireasa” (Domnul Isus şi cei care i-au fost credincioşi).

Interpretarea războiului din Apocalipsa 13:7

Paralela dintre Zaharia 14:16 şi Apocalipsa 21:24 este clară, redarea dinamică din anumite texte antice ale Apocalipsei "şi neamurile care vor mai rămâne" fiind un ecou ce răzbate din textul profetului Zaharia "toţi cei care vor mai rămâne din toate popoarele venite împotriva Ierusalimului". Oamenii din Ierusalimul din cartea profetului Zaharia sunt identici cu oamenii din Ierusalimul din cartea Apocalipsa 21:9,10. Ei sunt prezentaţi ca o mireasă, dar şi ca o cetate sfântă. Lupta care se duce impotriva oamenilor din Ierusalimul lui Dumnezeu (aici înseamna deja poporul Ierusalimului spiritual, cel al noului-legământ, căci lupta este cu oamenii din cetate) este descrisă fidel atât în cartea lui Zaharia cât şi în cartea lui Ioan, Apocalipsa şi mesajul coincide:

Zaharia 14:2 "Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile batjocorite, jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate". Toate aceste atrocităţi s-au întămplat cu creştinii adevăraţi, în cetatea lor spirituală. Robia prezentată în această profeţie poate însemna o robie spirituală, adică pe cei care nu au rezistat şi şi-au pierdut credinţa în timpul încercărilor. În acelaşi timp profeţia arată că cetatea va fi locuită întotdeauna, adică unii vor rezista până la sfârşit în ciuda tuturor dificultăţilor suferite.

Apocalipsa 13:7 "I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască"

Ambele profeţii profeţesc ACELAŞI MARE EVENIMENT, un război total cu sfinţii, deşi ei nu luptă cu armele firii, ci cu armele spiritului (Efeseni 6:11-17). Finalul este acelaşi atat în cartea lui Zaharia cât şi în Apocalipsa: TOATE POPOARELE SUNT ÎNVINSE, ZDROBITE, IAR RĂMĂŞIŢELE LOR SILITE SĂ SE ÎNCHINE DUMNEZEULUI ADEVĂRAT, YEHOWAH. Amin!

Iată împlinirea unei profeţii misterioase pe care unii nu o înţeleg şi afirmă că nu se va mai împlini, fiind condiţionată.

 

A rezista între ciocan şi nicovală

Am avut un frate de credinţă (ciocan) care mă tot stresa să accept punctul lui de vedere despre răpire. Era un punct de vedere uşuratic, ce privea unilateral anumite versete, pe care apoi se putea declara "Domnul poate veni oricând", chiar în ziua aceasta sau în noaptea aceasta, în ora aceasta, în clipa aceasta. Însă acele versete erau intercalate în pilde, care aveau menirea de a sublinia importanţa vegherii. Scoase din contextul lor de pilde pot duce la interpretări eretice, care lovesc puternic în mesajul Bibliei despre timpurile ce ne aşteaptă. Apostolul Pavel spunea clar că Domnul nu poate veni oricând, ci că mai întâi trebuie să se împlinească anumite profeţii, de exemplu venirea unui lider numit „omul fărădelegii, fiul pierzării” (2Tesaloniceni 2:3). 

Alţii (nicovalele) încearcă să ne convingă, că după răpire, totul este pecetluit şi nimeni nu mai are acces la mântuire. Aceştia văd că pământul va fi distrus, va exploda în bucăţi şi Dumnezeu va crea un alt pământ, pe care apoi va coborâ Domnul Isus şi Mireasa lui. Au şi nişte versete pe care le interpretează anapoda, scoase din context. Totuşi, nu ar fi ciudat să ne rugăm pentru a veni împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi să se facă voia sa pe acest pământ, dacă oricum acest pământ va fi distrus? Nu ar fi ciudat să ne rugăm pentru o împărăţie care ar fi pe un alt pământ (Matei 6:10)?

 

Ultimul război între oameni, Războiul “coarnelor”

Atât cartea lui Daniel capitolul 7 cât şi cartea Apocalipsa capitolul 6 vorbesc de un război final al liderilor mondiali de înaintea sfârşitului

Prima “fiară” (pol politic, uniune politică) este cu şapte capete şi zece coarne, a doua “fiară” este doar cu două coarne (Apocalipsa capitolul 13:1 şi capitolul 13:11). Capetele sunt poluri politico-militare cum ar fi NATO, coarnele sunt regi (în termeni moderni “preşedinţi”).

 

Cele şapte capete ale fiarei dintâi înseamnă şapte poluri politico-militare, adică şapte supraputeri continentale şi una dintre ele este arătată că va avea o rană de moarte, ceea ce înseamnă că în timpul sfârşitului va fi un mare război, al treilea război mondial - după care va veni o ultimă reîmpărţire politico-militară. Apare o fiară cu doar două coarne - asta înseamnă o globalizare finală, ultima de acest gen de pe pământ.

 

Cum este GUVERNAREA Miresei din cer, dar pe pământ?

Capitolul 8

Cum este GUVERNAREA Miresei din cer, dar pe pământ?

 

Ioan 14: 2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

 

Textul de mai sus arată clar destinaţia Miresei.

 

Dacă Mireasa va fi în cer, vor veni pe pământ să vadă ce fac pământenii?

Exact. Prezenţa noastră - ca “Mireasa” Domnului şi Mâtuitorului nostru Isus - va fi invizibilă, ca cea a lui Dumnezeu care umbla în răcoarea zilei în grădina Edenului (Geneza 3:8), dar nu era văzut, ci doar auzit (1Timotei 6:16). Trupul sufletesc, pământesc nu poate vedea trupul duhovnicesc, ceresc, sunt două naturi din două lumi diferite. Ca să se poată vedea, ori trupul sufletesc trebuie să se transforme în trup duhpovnicesc, ori viceversa. Însă trebuie să reţinem, că transformarea din trup sufletesc în trup duhovnicesc este o onoare, pe când viceversa este o înjosire, ca şi cum din regnul uman te-ai transforma în regn animal.

 

Dacă nu, cum vor putea să vadă faţa lui Dumnezeu?

Apocalipsa 22:4. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

 

Faţa lui Dumnezeu este vizibilă doar acelora care sunt cu el în cer. Deci acest text se referă doar la membrii Miresei.

 

Dar Dumnezeu va fi cu oamenii, prin guvernarea sa ocrotitoare, la fel cum a fost cu Moise în Egipt şi în pustiul Sinai şi prezenţa sa va fi vizibilă datorită semnelor vizibile de restaurare:

Apocalipsa 14:2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."

5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate."

 

La fel locuia Dumnezeu şi cu poporul Său din Israelul din antichitate, invizibil: Exod 25:8. Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

 

Fie ca bunul şi sfântul Dumnezeu să ne ajute să fim vrednici şi prin înviere să ajungem acele timpuri, ca să vedem. Amin!

 

Câteva precizări despre “Mireasa” şi mileniul mesianic

 

În mia de ani (Mileniu) “Mireasa” este glorificată, este în regatul ceresc, nu mai avem trupuri sufleteşti ci trupuri duhovniceşti. Noi vom fi în cer. Guvernarea se va face din cer, prin îngeri. Şi vom veni şi noi, să mirosim o floare sau o mâncare, să mângaiem un animal, să facem o slujbă anume pentru oameni aşa în stilul nostru de invizibili, a se compara cu Geneza 3:8 şi Geneza 8:20,21.

 

Noul Testament arată clar că Dumnezeu nu a fost văzut de nici un om, niciodată. Şi totuşi DUMNEZEU A FOST ÎN GRĂDINA EDEN ŞI VORBEA CU PRIMI OAMENI, iar mai apoi în afara Edenului mirosind darurile de mâncare şi băutură oferite pe altar ca arderi de tot. Aşa putem fi şi noi pe pământ, fără să fim văzuţi, dar prezenţa noastră să fie simţită şi auzită.

În mileniul mesianic intră doar oamenii care s-au pocăit, după ce “Mireasa” a fost răpită. Mireasa se compune din sfinţii lui Christos. Sfinţii lui Christos sunt numai aceia care au primit învăţătura sa şi au aplicat-o.

 

Sfinţii din vechime nu au trăit după această învăţătură, deci nu au cum să fie în “Mireasă”.

Învierea generală (unde intră şi învierea sfinţilor din Vechiul Testament) nu este în timpul învierii membrilor Miresei mesianice, ci după această perioadă. Membrii Miresei vor fi înviaţi mai repede, ca să poată primi stăpânirea peste neamuri şi funcţia de judecător al celor vii şi al celor care au murit.

 

Judecata de la tronul cel mare şi alb, descris la Apocalipsa 20, nu este după mileniul mesianic, ci la începutul împărăţiei de o mie de ani. Atunci va fi o înviere generală şi fiecare va fi judecat după faptele lor, făcute înainte de a muri.

 

Evident că sfinţii din vechime, care vor învia la această judecată şi fiind declarati drepţi - având în vedere că vor fi timpuri noi, ei trebuie învăţaţi să cunoască situaţia din acest timp nou. În discursul despre Ioan Botezătorul sunt expresii clare care arată superioaritaea “Miresei” faţă de sfinţii din vechime:

Matei 11:11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

Dialogul este greu în acest topic, deoarece nu avem baza de înţelegere comună a interpretării, mai ales cu aceia care cred în teoria despre profeţiile condiţionate. Doctrina condiţionalismului profetic este o respingere subtilă a Vechiului Testament. Dacă o profeţie nu se împlineşte, acea profeţie nu a fost spusă de Dumnezeu. Definiţia este calră ŞI ESTE A LUI DUMNEZEU. Nu putem înţelege Biblia dacă nu acceptăm cuvintele lui Dumnezeu:

Deuteronom 18: 21. Poate că vei zice în inima ta: "Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Yehowah?"

22. Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele lui Yehowah nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Yehowah. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

 

În secolului II, în discuţiile unora despre Vechiul Testament au existat mai multe păreri:

1. O parte a creştinilor gnostici îl respingeau total şi îl batjocoreau

2. O altă parte dintre creştinii gnostici, fiind văzuţi învinşi în argumentele lor despre Vechiul Testament şi care doreau să fie priviţi ca biserici creştine apostolice (ex-marcioniţii, ex-valentinienii) au cedat până la concluzia că Vechiul Testament trebuie acceptat, dar în sens alegoric. Făcând astfel ei au respins istoricitatea sa şi interpretarea literală a profeţiilor şi fiind foarte mulţi, au infuenţat în sens greşit linia ideologică a bisericii creştine din secolu II.

3. O altă parte susţinea că profeţiile neâmplinite din Vechiul Testament se vor împlini în viitor, fiind moştenite de biserică, care prin altoire a devenit parte a Israelului.

Nu am citit că ar fi fost o linie de interpreţi care să fi sustinut varianta cu profeţiile condiţionate. Dar, probabil că aceasta linie s-a dezvoltat ulterior de la partida expusa la punctul 2.

 

Redarea şi interpretarea corectă de la Ţefania 1:2,3

Dacă nu avem un text redat corect din originalul ebraic sau grec, riscăm ca şi interpetarea să fie deficitară sau chiar de-a dreptul greşită.

Iată un exemplu:

La Geneza 1:1,2 scrie "Bereşit bara Elohim et ha-şamayim v'et ha-areţ. Ve ha-areţ haita tohu vabohu vehoşeh al-pnei tehom ve ruah Elohim merahefet al-pnei ha-mayim."

Observăm aici că Terra, Pământul este numit "areţ" (pământ). În schimb la Ţefania 1:2,3 apare un alt cuvânt "adamah" (sol). Traducerile englezeşti literale (Young's Literal Translation), sesizează această diferenţă şi traduc textul din această perspectivă, la Geneza punând "earth" şi la Ţefania "ground".

Ţefania 1:2 Asop asep kol meal penei ha-adamah neum Yehowah

Conform liniei introductive a cărţii, profetul Ţefania a fost activ în Regatul lui Iuda în timpul regelui Iosia (641-610 î.Hr.). Este probabil ca Ţefania să fi acționat înainte de măsurile luate de rege (630 î.Hr.), deoarece Iosia ascultase avertismentul şi eliminase deja idolii în acest an, dar poporul încăpăţânat continua idolatria pe ascuns, ceea ce a şi dus la dezastrul profeţit. Naum și Ieremia erau contemporani ai profetului.

Dăcă ne uitam în context, profeţia se referă la Israelul antic şi „adamah” se referă strict la acest loc, după cum se arată la versetul 4:

Ţefania 1:4. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

Cu toate acestea, lăsând la o parte contextul clar, unii folosesc Ţefania 1:2 ca dovadă pentru a justifica o părere a lor despre situaţia pământului în timpul acelor 1000 de ani.

Aşadar relatarea profetică trebuie pusă la topicul profeţiilor împlinite şi nu la topicul profeţiilor neâmplinite, despre Mileniu. Profeţia aceasta se încadrează la acel ciclu de profeţii care vizau pedeapsa Israelului antic, care s-a şi împlinit sub stăpânirea chaldeilor, care au făcut prăpăd ţara lui Iuda. Popoarele antice biruitoare aveau diferite metode aspre de pedepse, aplicate acelor popoare care se opuneau. Cruzimile aplicate de diferiţi conducători ai asirienilor, ai romanilor, şi chiar al grecilor, precum Alexandru Cel Mare, sunt de notorietate. Ei ucideau în masă, de la copilul din burtă, până la cel mai bătrân. Luau ostatici numai foarte puţini dintre ei, pentru parade şi pentru a suplini anumite meserii sau activităţi. Un exemplu şocant este cazul Daciei ocupată sub conducerea lui Traian, în care au rămas doar 80 de oameni, după spusele medicului lui Traian (evident că în teritoriile neocupate au mai rămas triburi dacice, cum ar fi carpii). În unele cazuri, pentru a stipula un exemplu înfricoşător celorlalte popoare, să nu se opună dominaţiei lor, armatele răzbunătoare distrugeau totul, dărâmând totul şi dând foc la tot ce arde. Unii mergeau şi mai departe infectând sursele de apă şi terenurile agricole, punând prizonierii să care pe ele pietriş, otrăvuri şi sare. În aceste condiţii mureau chiar şi peştii şi păsările sau animalele sălbatice ale locurilor respective. Peste tot erau dărâmături, foc şi cenuşă, cadavre de oameni şi hoituri de animale. Era un loc dezolant, de groază, semănând ca un loc blestemat.

Biblia prezintă:

1. profeţiile împlinite

2. profeţiile ce trebuie să se împlinească până la mileniu

3. profeţiile ce se vor împlini în mileniu

4. profeţiile ce se vor împlini după mileniu

Să ne gândim ca nu cumva să le interpretăm greşit.

 

Trei paşi de argumentare care întăreşte credibilitatea chiliasmului

 

Aceşti paşi de argumentare sunt cu privire la faptul că în împărăţia milenară, pe pământ vor fi oameni, dar nu vor fi din Mireasa răpită la cer.

Argumentarea pas cu pas:

Primul pas.

Dumnezeu Tatăl a uns un rege peste pământ, care este Fiul său. În antichitate regii şi profeţii delegaţi de Dumnezeu erau investiţi în oficiu prin ungere, adică era turnat untdelemn sfânt pe capul lor. De aceea acest rege din viitor a fost numit "Mesia", care în ebraică înseamnă literalmente "Unsul". La fel înseamnă şi cuvântul "Christos" în greacă. Deci este un supranume. Psalmul 2 şi Psalmul 110 dovedesc clar acest argument.

Al doilea pas.

Fiul lui Dumnezeu descoperă că în această administraţie Mesianică vor fi cooptaţi şi anumiţi oameni selectaţi după voia lui Dumnezeu. Cred că un verset de bază şi explicit este Luca 22:30

- ei stau pe scaune de domnie, deci sunt demnitari

- ei au drept de judecată, deci au supuşi

Ajunge acest singur verset, cine nu îl crede nu va crede nici alte argumente.

Al treilea pas.

Această guvernare se va face din cer, adică ordinele de administraţie vor fi date din cer, prin îngeri, exact cum a dat Dumnezeu legi lui Moise, prin îngeri. Reprezentanţa de guvernământ a cerului va fi la Ierusalimul reconstruit, in Israel, aşa cum spun profeţii din Vechiul Testament. Ierusalimul va fi capitala lumii, atât civil cât şi religios. Aici se vor sui toate popoarele pentru îndrumare. De aici vor ieşi toate legile, atât legile ce privesc cele sociale cât şi legile care privesc cele de închinare (credinţă).

Apocalipsa 21:24 "Şi neamurile vor umbla în lumina ei" (lumina însemnând Cuvântul lui Dumnezeu, care va ieşi din Ierusalimul ceresc la cel pământesc) "şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea în ea." (vor veni la închinare şi pentru treburile administrative la sediul mondial din Ierusalimul, Templul din acest oraş fiind reconstruit)

 

De ce perpetuează tradiţia anti-chiliastă a gnosticilor eretici?

Gnosticii eretici erau împotriva chiliasmului. Neo-gnosticii - ca Origene - supranumit ca fiind "ultimul mare gnostic" au preluat multe simbolistici din lumea păgână, pentru a face creştinismul mai aceptabil în ochii păgânilor. Nu mă miră faptul ca Origene a luptat mult împotriva interpretării literale a miei de ani din Apocalipsa. Influenţa gnosticismului a fost atât de mare, încât în secolele IV şi V chiliasmul (hiliasmul) a fost înmormântat pe nesimţite de biserica imperială. Poate este singura învăţătură adevărată care nu a fost blestemată de uniunea bisericilor imperiale, susţinute de împăratul Constatin. Nu putea fi blestemată deoarece a fost susţinută de mulţi scriitori importanţi şi astfel se făceau de ruşine, blestemându-şi proprii sfinţi. Iată o lista sumară cu susţinătorii chiliasmului (cei ce credeau în împărăţia de o mie de ani literală pe pământ):

Papias de Ierapole (sursa Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, XXXIX, 11-13), Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (sursa Dialogul cu iudeul Trifon, LXXX-LXXXI), Sfântul Irineu (sursa Adversus Haeresis V, 28, 3), apologetul Tertulian (sursa Adversus Marcionem III, 24), Episcopul Nepos din Egipt (250), Sfântul Ipolit, Apolinarie de Laodiceea, Lactantiu, Sulpiciu-Sever, Victorin de Pictavi, Sfantul Ambrozie de Mediolan.

Cred că respingerea chiliasmului a fost influenţată şi de disputa despre natura Fiului lui Dumnezeu. Mişcarea neo-gnostică cu centrul în Alexandria, din Egipt, apropiată mai mult păgânismului decât creştinismului, care s-a integrat cel mai bine în uniunea bisericilor imperiale susţinute de Constantin, considera că Fiul este de o fiinţă cu Dumnezeu (deşi Tatăl şi Fiul sunt două fiinţe separate) şi astfel Fiul fiind acelaşi Dumnezeu nu poate împărăţi numai o mie de ani. O concluzie greşită urma să ducă la o altă concluzie greşită şi aşa mai departe.

Să nu fim ca gnosticii şi ca neo-gnosticii, ci să ne rugăm fierbinte "Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, AŞA ŞI PE PĂMÂNT" Amin!

Fiul lui Dumnezeu este Mesia, “Unsul” (Investitul) cel promis de Dumnezeu, care să fie Regele de pe Pământ, soţul Miresei.

M-am uitat pe interlinearul de pe biblehub.com să compar trducerea Cornilesc Revizuită cu textul ebraic antic, de la Psalmul 2:2 şi văd că corespunde 4899 [e]

mə·šî·ḥōw.

מְשִׁיחֽוֹ׃

his Anointed

Unsului său

Nota de subsol în Cornilescu Revizuită: Mesia.

Are dreptate.

 

Regatul Mesianic

 

Capitolul 7

Regatul Mesianic

Studiul din acest capitol este dedicat “chiliasmului”, învăţăturii biblice despre cei o mie de ani de Regat Mesianic, evenimentelor ce premerg şi evenimentelor ce urmează.

Conform DEX-ului: Mesianic, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~si-a~ / Pl: -ici, ~ice / E: fr messianique] (Liv) 1-2 Care cuprinde preziceri (de mântuire) Si: profetic. 3 Care aparține unui mesia (1). 4 Referitor la un mesia (1). 5 Care aparține lui lisus Hristos. 6 Referitor la lisus Hristos.
CHILIÁSM s. n. (Fil.) Credință într-o împărăție de o mie de ani a lui Hristos pe pământ. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme.

 

Unii numesc regatul (sau împărăţia) de o mie de ani ca “regat mesianic” (împărăţie mesianică), având ca rege (împărat) pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul ebraic “Mesia” înseamnă literalmente “Unsul” (lui Dumnezeu), la fel înseamnă şi cuvântul grecesc “Christos”.

 Sunt două păreri în creştinismul modern, unii care susţin că în mia de ani va fi un regat pe pământ şi vor fi oameni pe pământ şi alţii care spun că nu vor fi.

Respingerea chiliasmului

Respingerea chiliasmului s-a facut pe fundalul neînţelegerii rolului sfinţilor lui Christos în mileniu. Neînţelegând rolul împărăţiei milenare, ideologii gnostici ca Cerdo şi Marcion au îmbrăţişat cu braţe largi deschise ideea gnostică a sufletului nemuritor. Din moment ce sufletul nu moare, credinciosul îşi lua răsplata imediat după moarte, iar cu asta totul era încheiat din perspectiva acestora. Ei nu au înţeles marea provocare: De ce este nevoie de o împărăţie de o mie de ani pe pământ înainte ca să vină Lumea veşnică care va veni? Deoarece trebuia să se demonstreze cum ar fi fost societatea umană fără amestecul lui Satan şi al demonilor lui: net superioară, din toate punctele de vedere.

 

De la gnostici, prin filiera bisericii imperiale susţinută de împăratul Constantin s-a perpetuat această idee de-a lungul veacurilor. Antichiliaştii extremişti nu au respins numai idea, ci chiar însăşi cartea în care apărea această idee: Apocalipsa. Alţi antichiliaşti, care erau obligaţi să accepte cartea Apocalipsa, din cauza renumelui ei, încercau o abordare total spiritualistă (simbolică).

Antichiliaştii moderaţi (care resping interpretarea suta la suta simbolică) susţin că plăgile finale din Apocalipsa vor distruge totul pe pământ, toate vieţuitoarele, păsările, animalele şi toţi oamenii: "toate au fost arse, contaminate şi distruse" (afirmă ei). Este dreptul lor să creadă ce vor sau ce le dictează inima. Noi avem datoria să le arătăm unde greşesc. Cei sinceri se vor corecta, cei mândrii se vor împietri.

Aş dori să trecem din nou în revistă câteva versete, invitându-vă să le contemplaţi în cadrul lor textual: Apocalipsa 19:17-21. Aici se prezintă ultima plagă, distrugerea celor răi, care nu s-au pocăit, dovedind prin asta cât de mult sunt infectaţi cu păcatul. Este războiul de pedepsire a păcatului şi a celor ce îl practică, condus de Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos. Orice ochi va vedea prezenţa lui în norii cerurilor, datorită semnului său uriaş, care va fi manifestat ca un fulger uriaş în nori, şi care va înspăimânta până la lacrimi pe acei păcătoşi înrăiţi (Matei 24:30). Dar va fi prea târziu.

Să privim deci, ce ni se declară după această ultimă plagă: "şi toate păsările s-au săturat de carnea lor" (Apocalipsa 19:21). Păsările înfometate, ce nu prea au ce mânca datorită distrugerilor uriaşe în floră şi faună, se năpustesc în cârduri peste cadavrele oamenilor şi se satură din carnea lor, supravieţuind prin asta până la refacerea florei. Este trist, este dezolant, ne pare rău că nu s-au pocăit, dar nu avem ce face. E NUMAI VINA LOR (fiindcă au fost avertizati)! 

Deci nici vorba că toate animalele pier.

 

Într-adevăr marea - şi aici se referă la oceanul planetar - a suferit un cataclism uriaş, şi au murit toate vietăţile din ea şi au pierit toate corăbiile. Însă despre celelalte surse de apă, avem o mărturie textuală biblică care spune că doar a treia parte din ea a fost poluată. Deci există încă o cantitate uriaşă de apă potabilă pe glob, iar în această cantitate mare de apă au supravieţuit şi animalele care trăiesc în aceste ape (Apocalipsa 8:10,11, Ezechiel 47:1-12). Ce se va întâmpla cu apa poluată în mileniul mesianic? Ea va fi vindecată şi se va repopula de peştii şi vietăţile din apele în care au supravieţuit (Ezechiel 47:12). 

 

La fel cum nu văd că păsările nu pier, antichiliaştii nu văd nici expresia clară: “ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢI PE PĂMÂNT” Apocalipsa 5:10

 

Dar cum explicăm că deşi Mireasa este răpită la cer, ea domneşte pe pământ?

 

“Mirele şi Mireasa” sunt în cer şi stăpânesc peste oamenii din mileniul mesianic; din Biblie se poate deduce că ei sunt oameni care s-au pocăit după răpirea ultimilor membrii ai Miresei. Nimeni nu intră nepocăit în mileniu, dovada sunt acele plăgi uriaşe - descrise cu lux de amănunte în cartea Apocalipsa - care au decimat populaţia pământului. 

 

Se scrie despre “Mireasă” “Şi ei vor împărăţi pe pământ”. Acest lucru îl pot face (exercita) şi din cer. Împărăţia milenara va fi pe pământ, dar sediul ei va fi în cer. Cerul este sediul de une vor împărăţi Christos şi Mireasa sa:

“În casa Tatălui meu (cerul) sunt multe locuinţe …Mă duc să vă pregătesc un loc … voi veni din nou şi vă voi lua la mine însumi, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi” Ioan 14:2,3

"Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢII PE PĂMÂNT". Apocalipsa 5:10

"ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Christos şi VOR ÎMPĂRĂŢI CU EL O MIE DE ANI." Apocalipsa 20:6

CINE vor fi oamenii din mileniu, peste care vor împărăţi pe pământ?

Sunt sfinţii din vechime, care au fost înviaţi şi răsplătiţi cu viaţă şi oamenii care au venit să se închine lui Dumnezeu după ce au văzut judecăţile lui Dumnezeu asupra celor ce îl sfidau (Apocalipsa 15:4)

- Biruitorii fiarei (Mireasa) sunt deja în cer, în faţa tronului (Apocalipsa 15:2)

- În cântarea lor există fraza "Şi toate neamurile VOR VENI ŞI SE VOR ÎNCHINA ÎNAINTEA TA pentru că judecăţile tale au fost arătate" Apocalipsa 15:4

Aceste popoare care vin la pocăinţă după ce “Mireasa” biruie “fiara” prin mărturia pe care o dă, nu sunt răpiţi la cer, ei rămân pe pământ.

Popoarele care vin să se închine lui Dumnezeu, în Israel, la Ierusalim (care va fi reconstruit), vor avea copii, în mileniu se vor naşte o mulţime de copii, cum spune şi profeţia "le va mâna un copilaş ... pruncul care suge..." Isaia 11:6,7 "nu vor mai fi în el copii cu zile puţine ... nu vor avea copii pe care să-i vadă pierind" Isaia 65:20,23

Aceşti copii născuţi în împărăţia mesianică pot cădea (cum a căzut Adam şi Eva), fie dacă nu vor fi atenţi la conduita lor din împărăţie, sfidând legile ei, fie la ultima probă care va veni peste pământeni, la încheierea celor o mie de ani. Este memorabilă aici ceea ce spune Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, despre hula împotriva duhului sfânt, că oamenii care păcătuiesc în această manieră, NU VOR FI IERTAŢI nici în veacul acesta ŞI NICI ÎN CEL VIITOR (în veacul care va urma să vină)" Matei 12:32.

Expresia "cel viitor" arată că va exista un timp în viitor, în care acest păcat, mai poate fi practicat. Ce înţelegem de aici? Că membrii din Mireasă o să mai păcătuiască în veacul care va veni? Nu, în nici un caz "asupra lor a doua moarte nu mai are nici o putere" Apocalipsa 20:6. Asta înseamnă că Satan, care are putere asupra morţii, nu îi mai poate fraierii, nu îi mai poate înşela. Însă pe mulţi dintre pământeni îi va înşela (Apocalipsa 20:7-9), din cauza neatenţiei lor.

 

ULTIMA zi înainte de mileniul mesianic şi PRIMA zi din mileniul mesianic

 

Să vedem cum va fi ULTIMA zi înainte de mileniu:

"iar ceilalti au fost ucişi cu sabia ce iesea din gura aceluia care şedea pe cal. Şi toate păsările s-au săturat de carnea lor." Apoc. 19:21

O privelişte înspăimântătoare, cu oameni neângropaţi, devoraţi de păsările cerului. Deci păsările nu au pierit. 

Profetul Ezechiel, un profet sfânt, a scris cu exactitate acelaşi lucru. A se compara Apocalipsa 19:17,18 cu Ezechiel 39:17-20.

În PRIMA zi din mileniu, populaţia rămasă are instrucţiuni clare şi precise, consemnate în Biblie: începerea distrugerii armamentului care a mai rămas după cataclismul din necazul cel mare (Ezechiel 39:9,10) şi începerea îngropării morţilor (Ezechiel 39:11-16).

Primul act va consta în distrugerea armamentului în sens ecologic, adică, ce se poate folosi din el ca material combustibil pentru foc, pentru gătit, spălat, încălzit, fierărit, etc.. Ce nu se poate distruge prin foc, nefiind inflamabil, va fi refolosit în fierarit, ptr. unelte, scule, etc.. (Mica 4:3).

Evident, orice zi de lucru va începe cu rugăciuni şi laude la adresa lui Dumnezeu şi a Mielului, va fi o bucurie pentru ei să ştie că au o protecţie desăvârşită, că nu îi pândeşte nici un rău, iar pentru noi, ca Mireasă, ca preoţi, va fi o bucurie să ducem la scaunul măririi închinarea şi aceste laude, dând lui Dumnezeu raport în fiecare zi, ce se întâmplă pe pământ şi cât a fost realizat din planul său, precum şi cum am vegheat noi pentru bunul mers al pământenilor. Când se vor împlini zilele miei de ani, vom fi isprăvit totul, vom dezlega pe Satan şi pe demonii pentru ultima probă. Apoi vom curăţi elementele înşelate, nestatornice, dând istoriei ce va veni o lecţie de neuitat. Şi după acest act vom depune guvernarea la picioarele tronului măririi, predând împărăţia în mâna Tatălui Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ca Dumnezeu să fie totul în toţi (1Corinteni 15:28).

 

Texte identice, arătând aceeaşi profeţie

În Apocalipsa 19 şi Ezechiel 39 se arată aceeaşi profeţie despre viitor. Textele arată un război total, pe de o parte naţiunile se ridică împotriva lui Israel (cel spiritual, sfinţii creştini) ca să îl nimicească, pe de altă parte răzbunarea finală a lui Dumnezeu, peste atacatori. Ce zice profetul Ezechiel zice şi apostolul Ioan, de ex. cadavre devorate de păsările cerului. Acelaşi Dumnezeu sfânt şi atotputernic în pricepere, înţelepciune şi cunoştinţă i-a inspirat pe amândoi. Nu cred, că Dumnezeu în înţelepciunea sa ar fi spus o profeţie ce urma să nu se întâmple... El nu poate fi condiţionat. Ce spune el se împlineşte, altfel cuvântul lui este o prorocie falsă. Nici un cuvânt profetic spus de gura lui nu cade la pământ. Profetul Ezechiel scrie mai pe larg, spunând că la acest ospăţ macabru vor participa şi fiarele câmpului (animalele sălbatice) nu numai păsările. Dar tăcerea lui Ioan, nu poate fi o contrazicere că vor fi doar păsări. Tăcerea nu înseamnă întotdeauna contrazicere. El subliniază doar aspectul cel mai vizibil: cârdurile de păsări.

Cei care neagă împlinirea în viitor a tuturor profeţiilor neîmplinite din Vechiul Testament, spunând că sunt condiţionate, resping de fapt profeţiile şi îl resping astfel pe însuşi dătătorul lor, pe Dumnezeu. 

Desigur creştinii adevăraţi nu vor lupta cu armele, ci se vor lupta în rugăciune să facă fapte bune şi să iasă biruitori prin suferinţă, ca Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos. Noi avem interdicţie să purtăm război. Numai cei ce nu ne cunosc şi ne urăsc ar putea crede că noi vom pune mâna pe arme, ca să ne apărăm sau să ucidem. 

 

Două repere de necontestat

Evident, când apostolul Pavel vorbeşte de mersul la cer, de răpire şi de transformarea&schimbarea naturii, vorbeşte de “Mireasa” lui Christos. Destinaţia e clară. Dar, din acest loc ei vor guverna pământul: "şi ei vor împărăţi pe pământ" Apoc. 5:10

CÂND ANUME?

"şi vor împărăţi cu el O MIE DE ANI" Apoc 20:6

Avem două repere de necontestat:

1. LOCUL: “vor împărăţi pe pământ" (în termeni moderni: vor guverna)

2. TIMPUL împărăţiei&guvernării: "o mie de ani"

Nu este logic să guverneze peste un pâmânt gol goluţ, fără natură, fără animale, fără oameni. Domnul şi Mântuitorul nostru a spus clar apostolilor "voi veţi sta pe douăsprezece SCAUNE DE DOMNIE ŞI VEŢI JUDECA pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel" Matei 19:28. Ca să judeci pe cineva trebuie să fi MAI MARE ca cel pe care judeci.

 

Este corectă interpretarea antichiliastă?

Este corectă interpretarea că ultimii membrii ai Miresei vor sta pe pământ până la ultima plagă?

Cineva întrebă: “S-a terminat ruperea  peceţilor, a încetat sunetul trâmbiţelor şi s-au golit potirele cu plăgi. Urmează răpirea, ridicarea în nor a tuturor sfinţilor ( 1 Tes. 16, 17) care se duc în sus cu Domnul Iisus şi îngerii toţi.  "... s-a  sfârşit  taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor." ( Apocalipsa 10:7). E corect?”

Nu este corect. Nu se arată nicăieri că răpirea ultimilor membrii ai “Miresei” este tocmai după plăgile finale. “Biruitorii fiarei” - adică “Mireasa” - sunt deja în cer (Apoc 16:6, Apoc. 15:2, Apoc. 20:4, Apoc. 3:10) şi asistă la distrugerea celor răi (Apoc. 2:27), ca judecători (1Cor 6:2). Deci este un act ce se întâmplă după “Rapire”. Acest lucru se ştia, chiar şi când nu exista cartea Apocalipsa.

 

Scenariul prezis atât de apostolul Pavel cât şi de apostolul Ioan este în această ordine:

1. Răpirea

2. Judecata

 

După ce “biruitorii fiarei” sunt în cer la marea de sticlă (Apoc 15:2), ÎNCEPE JUDECATA TUTUROR POPOARELOR (1Cor 6:2), ei spun că toate popoarele (adică cei care rămân din aceste popoare) vor veni să se închine lui Dumnezeu (Apoc 15:4). Deci plăgile cele mai grele (cele şapte potire) care rămân pentru final, despart “oile” ascultătoare de “caprele” îndărătnice. Cei ce au semnul fiarei, sunt distruşi (Apoc 16:2), iar cei ce au ascultat avertizarea “Miresei” (Apoc. 14:9) sunt salvaţi şi intră în mileniul mesianic (Apoc 20:3). Satana este legat ca să nu îi mai înşele. Conform cu profeţia din Zaharia, aceste popoare se vor închina lui Dumnezeu, PE PĂMÂNT, LA NOUL TEMPLU DIN IERUSALIMUL RECONSTRUIT (Zaharia 14:16), sediul central al închinării de pe pământ. 

 

Pelerinaj anual

"Toţi cei care VOR MAI RĂMÂNE din toate popoarele venite împotriva Ierusalimului SE VOR SUI ÎN FIECARE AN SĂ SE ÎNCHINE ...” etc.

Dar fără Vechiul Testament nu putem înţelege pe deplin profeţiile din Noul Testament şi viceversa. Fără Noul Testament nu putem înţelege pe deplin profeţiile din Vechiul Testament. Bine a zis apostolul Pavel: “Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos.” Amin!

 

Când are loc răpirea la cer? După misiunea ultimilor membrii ai “Miresei”.

Momentul răpirii este după terminarea misiunii “Miresei” (a rămăşiţei ei). Ei sunt rămăşiţa sfinţilor. Misiunea aceasta este o misiune profetică, de a convinge lumea că semnul fiarei nu trebuie luat. Va fi o luptă spirituală, în care sfinţii din timpurile din urmă vor fi împotriva unui sistem global puternic (Noua Ordine Mondiala a Guvernului Mondial), sistem politic care va dori eliminarea tuturor legilor lui Dumnezeu din societate. Sistemul acesta va dori să schimbe legea lui Dumnezeu în toate aspectele sociale. Va fi o luptă mediatică pe o durată de trei ani şi jumătate (conform cărţilor Daniel şi Apocalipsa). După terminarea mărturiei de trei ani şi jumătate, rezistenţa sfinţilor va fi înfrântă în sens fizic (vor fi “biruiţi” prin nişte legi date împotriva propovăduirii lor), dar în sens spiritual vor fi "biruitorii fiarei", deoarece după răpirea lor (care va fi un act vizibil de o mare semnificaţie), tocmai datorită muncii lor, o mulţime mare de oameni nu vor lua semnul fiarei. Ei sunt înviaţi şi răpiţi la cer, actul acesta fiind un act vizibil. Duşmanii lor teologici, acei oameni mândrii care până acum îi considerau o sectă fanatică, cu devieri eretice, vor înţelge în sfârşit, că ei au fost cei aprobaţi şi pecetluiţi şi ce au spus ei este adevărat. Mulţi se vor pocăi atunci cu adevărat, nu vor lua semnul fiarei şi vor intra în mileniul mesianic, pierzând favoarea cerului. Ceilalţi, care nici în al doisprezecelea ceas nu vor dori să înţeleagă cum stau lucrurile, vor lua semnul fiarei şi vor fi distruşi.

 

Răspuns la o întrebare lămuritoare

Întrebarea lămuritoare: “Oamenii care zici că rămân pe pământ (în mia de ani pe pământ), e vreunul înviat, e vreunul care va avea viaţă veşnică?”

Da, sfinţii din vechime sunt înviaţi la începutul miei de ani şi intră în regatul de o mie de ani. Alături de ei intră şi supravieţuitorii din marele necaz care au refuzat semnul fiarei, ei şi copii lor pot primi viaţa veşnică dacă respectă legile din mileniul mesianic şi dacă nu vor fi înşelaţi la marele test, de după mia de ani.

Învierea este în două etape, cuprinzând două grupuri distincte. Primul grup este al acelora care fac parte din “Mireasa” Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos. "Aceasta este întâia înviere" (Apoc 20:5). Celălalt grup învie la judecata de la "sfârşitul zilelor" veacului acestuia (Daniel 12:13, Matei 24:14, Apocalipsa 20:11), adică la începutul miei de ani.

 

Va fi un mare har pe pământ sub conducerea administraţiei mesianice. Consecinţele plăgilor devastatoare vor fi înlăturate relativ repede. Cu un efort concentrat şi cu o organizare bună, toţi morţii vor putea fi strânşi şi îngropaţi (Ezechiel 39:12). Arsenalul militar care a mai rămas şi tot ce este în legătură cu acest armament, va fi dezasamblat, folosit ca combustibil sau transformat în lucruri folositoare (Ezechiel 39:9, Mica 4:1-4). În acest timp pădurile arse se vor regenera, fiind protejate, până se va termina combustibilul militar "Nu vor lua lemne de pe câmp şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele" (Ezechiel 39:10). 

O altă binecuvântare va fi vindecarea apelor: "apele mării SE VOR VINDECA" (Ezechiel 47:8).

Sursele de apă, contaminate de căderile meteoriţilor, vor fi vindecate.

TOATA SCRIPTURA ESTE INSPIRATĂ DE DUMNEZEU ŞI DE FOLOS. AMIN! Vechiul Testament este foarte important, fără de care nu am putea înţelege aspecte importante.

 

Evenimente viitoare

1. Misiunea finală a sfinţilor zilelor din timpul sfârşitului pe o perioadă de 3,5 ani

2. Toţi oamenii se vor întoarce împotriva lor sub instigarea conducerii NOM (Noua Ordine Mondială)

3. Toţi oamenii se vor bucura când ei vor fi biruiţi prin nişte legi aspre, făcute de ideologii conducerii NOM, putem să ne aşteptăm chiar şi la o pedeapsă capitală

4. Răpirea sfinţilor (rămăşiţei) din timpul sfârşitului va fi vizibilă pentru toţi, ce va declanşa o pocăinţă autentică în mulţi creştini nominali, care până atunci nu au crezut în mărturia lor

5. O mare mulţime de oameni pocăiţi se vor ridica împotriva chemării la înciparea mondială cu semnul fiarei (lansat de marele lider politic numit Antichrist), fugind şi ascunzându-se, până va trece urgia care urma să se dezlănţuie

6. Se dezlănţuie şi se derulează plăgile necazului celui mare, prin meteoriţi, toate ambarcaţiunile marine, toate satele şi oraşele sunt distruse, pe pământ e foc şi fum, soarele şi luna se întunecă de fumul cel mare

7. Apare marele semn al venirii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu pe bolta cerului, cei care nu s-au pocăit până atunci îşi dau seama că este el şi plâng îngroziţi. Dar uşa salvării este închisă şi începe războiul final, care nu este între Israel şi Arabi, ci între Dumnezeu şi cei care l-au insultat aderând la cultul lansat de administraţia politicianului numit Antichrist.

 

"Mireasa" şi "destinaţia” ei, “marea mulţime” şi “destinaţia” ei

“Mireasa” (Apocalipsa 22:17) însumează totalitatea credincioşilor adevărati de la înălţarea Domnului Isus şi până la răpire. După răpire începe perioada numită “marele necaz”, iar în acest timp ies "marea mulţime" (Apoc 7:9), deci ei nu au cum să meargă în cer. Ei se vor pocăi, nu vor lua semnul fiarei şi vor intra în mileniul mesianic, pierzând favoarea cerului. Aceştia sunt cei care trăiesc în acel timp al răpirii, deci ei nu vor trebui să învie, căci sunt vii.

 

Domnul şi Mântuitorul nostru spune (spicuiesc) "în casa Tatălui meu sunt multe locuinţe... mă duc să vă pregătesc un loc... voi veni din nou şi vă voi lua ... " Ioan 14:2,3. Domnul nostru Isus spune clar că destinaţia noastră, a Miresei, este cerul, unde este el. Casa Tatălui este cerul, care este numit "scaunul său de domnie" şi pământul este numit "aşternutul picioarelui lui". Guvernarea se va manifesta din cer, de unde vor fi trimise instrucţiuni la Ierusalimul reconstruit, în Israel, la noul Templu. 

Vizibilitatea răpirii este clar zugrăvită "doi oameni vor fi la câmp... unul va fi luat altul va fi lăsat". Atât Apocalipsa 7:9 cât şi Apocalipsa 15:4 arată clar că după răpirea Miresei, rămăşiţele neamurilor - care vor rămâne nerăpite la cer – s-au pocăit şi vor veni şi se vor închina lui Dumnezeu, într-un pelerinaj anual. Armonia Bibliei ne şi arată locul: la Ierusalimul reconstruit (Zaharia 14:16). Ierusalimul reconstruit va fi centrul mondial al închinării şi al administraţiei pământeşti. De acolo se vor da anumite legi “marii mulţimi” care a supravieţuit datorită pocăinţei. Sabatul va fi reinstarurat ca zi de odihnă, precum şi anumite sărbători, ca sărbătoarea lunilor noi (Isaia 66:23). Deasemenea, vor fi date legi economice şi legi penale.

Nu am putea înţelege în mod armonios Vechiul Testament, fără Noul Testament, dar nici invers! Trebuie să fim foarte atenţi la acest puzzle escatologic. Sunt profeţii care s-au împlinit, sunt profeţii care urmează să se împlinească înainte de mileniul mesianic şi sunt profeţii care urmează să se împlinească în acest mileniu şi chiar după acest mileniu.

 

Există şansa a doua de pocăinţă?

Cineva scria, ca şi cum eu aş crede în a doua şansă de pocăinţă: "Satana caută să ne convingă că Dumnezeu e atât de îngăduitor, atât de bun, nemaipomenit de blând, încât, oricât am fi noi de ticăloşi, hulitori, batjocoritori, neascultători, catâri şi împotrivitori... oricum va fi un mare har şi pe pământ."

Eu nu cred în teoria şansei a doua de pocăinţă, care chipurile se va da în mileniu, sau după mileniu, cum cred unii. Cred sincer că NICIUNUL care nu este pocăit nu va intra în mia de ani pe pământ. Şansa de pocăinţă este doar pentru cei care sunt vii (şi nu pentru cei morţi), iar ea va exista doar după răpirea “Miresei”, dar se încheie la venirea Domnului Isus pe norii slavei.

Avem exemple, când Dumnezeu lucrează cu multă milă şi înţelepciune. Un caz frumos al dreptăţii şi milei este cazul Ninive. Mesagerul special al lui Dumnezeu, care în acest caz a fost profetul Iona, nu a înţeles subtilitatea mesajului cu care a fost înzestrat. DE CE TOCMAI 40 DE ZILE? Nu s-a gândit la aceasta deloc, ci a rămas un superficial şi după ce a fost constrâns de Dumnezeu să îl ducă, l-a predicat cu toată puterea, privindu-l şi înţelegându-l în felul lui. Problema a fost că nu l-a înţeles corect. La fel se întâmplă şi în cazul nostru. Dumnezeu are putere să mişte lumea la pocăinţă, chiar şi după răpirea Miresei. Eu am dat versete şi cred că sunt suficiente. Lanţul profetic se îmbină armonios de la Geneza la Apocalipsa, arătând că vor fi oameni pe pământ.

Dacă nu ar exista posibilitatea pocăinţei DUPĂ RĂPIREA MIRESEI, peste cine ar împărăţi Mireasa (Apocalipsa 20:6)?

 

Cine va intra în mileniul mesianic (pe pământ)?

Avem câteva situaţii în care anumiţi oameni au scăpat din diferite locaţii sortite nimicirii. Acele locaţii au fost distruse din cauza răutăţii oamenilor. 

Un caz interesant este cazul niniviţilor. Ei s-au pocăit şi au fost crutaţi. Deşi niniviţii s-au pocăit, oraşul lor a fost distrus, definitiv, după ce urmaşii lor s-au reântors la vechiul lor mod de viaţă. Acest lucru arată ca o paralelă cu cele ce se vor întâmpla la sfârşitul miei de ani. 

Oamenii care se pocăiesc după răpirea “Miresei” şi intră în mia de ani, mai pot muri, dacă se reântorc la a păcătui voit. Ei încă nu au primit viaţa veşnică pâna ce nu trec marele test, ce va apare dupa încheierea miei de ani.

Să reţinem. Aceşti oameni sunt pocăiţi. Ceilalţi care nu s-au pocăit şi au luat semnul fiarei sunt cu toţii distruşi. Scriptura spune că cei care au supravieţuit datorită pocăinţei lor şi a respingerii semnului fiarei, vor îngropa morţii timp de şapte luni. Vor fi mulţi morţi, deoarece din păcate, mulţi oameni nu se vor pocăi. Situaţia este rea de pe acum, chiar şi printre creştini. Avem mulţi creştini moderni care nu ştiu să deosebească stânga de dreapta, din cauza minciunii cotidiene cu care se înfăşoară şi a păcatului în care trăiesc. Iată numai un caz: certificatele de refugiaţi. Un frate spunea că din satul lor majoritatea (cu o singură excepţie) pocăiţilor care au pensie de refugiaţi au făcut acte false ca să le primească, deoarece nu au fost refugiaţi nici unul. 

Cum îi justifica cineva (o pocaită): Au pensii mici. Deci dacă ai pensie mică, minciuna se justifică? Nicidecum! Alţii se justifică altfel: Sunt cazuri în Biblie care arată că sfinţii din Biblie au minţit, curvit, ucis, etc.. Deci dacă ei au avut dreptul şi noi avem? Dar ei au avut "dreptul"? Nicidecum!

Cum să înţelegem lucruri tainice, adânci, dacă nu înţelegem un lucru cotitian? Dorinţa de sfinţire a dispărut, şi a rămas dorinţa de justificare a păcatului.

Profeţiile Bibliei sunt într-o armonie frumoasă. Profeţiile din Vechiul Testament se resimt armonios în pildele şi învăţătura Mântuitorului nostru. Superioritatea unora (Mireasa) faţă de alţi credincioşi (cei de sub legea mozaică, cei ce se pocăiesc după răpire) este clar zugrăvită: Ioan Botezătorul este mai mic ca cel mai mic din împărăţia cerurilor. Aluzie la ce spune Daniel "sfinţii celui Prea-înalt vor lua împărăţia". Acest ecou este şi la apostolul Pavel, care scrie:

"Dumnezeu pregătind CEVA MAI BUN pentru noi, ca să nu fie făcuţi desăvârşiţi fără noi" (Biblia Fidelă).

Fără noi ei nu pot fi desăvârşiţi. Iată că noi vom fi învăţătorii lor. Ei vor umbla în lumina pe care noi - ca Mireasă - le vom arăta.

Apocalipsa este acel "ecou", acea "summa profetica" a Vechiului Testament. Nu se schimbă nimic, după cum este scris: “Nu am venit să stric, ci să dau împlinirea ei”. Vechiul Testament este umbra lucrurilor viitoare. Când va veni acel viitor, toate vor fi clare.

De ce este necesară şi justificată mia de ani?

Am văzut 6000 mi de ani de guvernare a lui Satan şi rezultatele ei. Vom vedea o guvernare de o mie de ani a lui Dumnezeu, prin Fiul său Isus Christos şi rezultatele ei. Dacă tu conteşti ceva rău, trebuie să dai dovadă că lucrul tău este mai bun. Dumnezeu va dovedi superioritatea guvernării sale, prin Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru. Nu poţi să elimini o guvernare şi să nu justifici prin fapte că tu eşti superior. Dumnezeu va demonstra nu numai teoretic ci şi practic că metodele sale de guvernământ sunt superioare metodelor Celui Rău. Apoi se va da drumul lui Satan şi a demonilor, să-şi spună ultimul cuvânt în apărarea lor. Evident că nu se vor supune ci vor dori să facă ce au mai făcut. Apoi îi vom judeca şi pe ei, cum este scris "nu ştiţi că sfinţii vor judeca îngerii".