Cum este GUVERNAREA Miresei din cer, dar pe pământ?

Capitolul 8

Cum este GUVERNAREA Miresei din cer, dar pe pământ?

 

Ioan 14: 2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

 

Textul de mai sus arată clar destinaţia Miresei.

 

Dacă Mireasa va fi în cer, vor veni pe pământ să vadă ce fac pământenii?

Exact. Prezenţa noastră - ca “Mireasa” Domnului şi Mâtuitorului nostru Isus - va fi invizibilă, ca cea a lui Dumnezeu care umbla în răcoarea zilei în grădina Edenului (Geneza 3:8), dar nu era văzut, ci doar auzit (1Timotei 6:16). Trupul sufletesc, pământesc nu poate vedea trupul duhovnicesc, ceresc, sunt două naturi din două lumi diferite. Ca să se poată vedea, ori trupul sufletesc trebuie să se transforme în trup duhpovnicesc, ori viceversa. Însă trebuie să reţinem, că transformarea din trup sufletesc în trup duhovnicesc este o onoare, pe când viceversa este o înjosire, ca şi cum din regnul uman te-ai transforma în regn animal.

 

Dacă nu, cum vor putea să vadă faţa lui Dumnezeu?

Apocalipsa 22:4. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

 

Faţa lui Dumnezeu este vizibilă doar acelora care sunt cu el în cer. Deci acest text se referă doar la membrii Miresei.

 

Dar Dumnezeu va fi cu oamenii, prin guvernarea sa ocrotitoare, la fel cum a fost cu Moise în Egipt şi în pustiul Sinai şi prezenţa sa va fi vizibilă datorită semnelor vizibile de restaurare:

Apocalipsa 14:2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."

5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate."

 

La fel locuia Dumnezeu şi cu poporul Său din Israelul din antichitate, invizibil: Exod 25:8. Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

 

Fie ca bunul şi sfântul Dumnezeu să ne ajute să fim vrednici şi prin înviere să ajungem acele timpuri, ca să vedem. Amin!

 

Câteva precizări despre “Mireasa” şi mileniul mesianic

 

În mia de ani (Mileniu) “Mireasa” este glorificată, este în regatul ceresc, nu mai avem trupuri sufleteşti ci trupuri duhovniceşti. Noi vom fi în cer. Guvernarea se va face din cer, prin îngeri. Şi vom veni şi noi, să mirosim o floare sau o mâncare, să mângaiem un animal, să facem o slujbă anume pentru oameni aşa în stilul nostru de invizibili, a se compara cu Geneza 3:8 şi Geneza 8:20,21.

 

Noul Testament arată clar că Dumnezeu nu a fost văzut de nici un om, niciodată. Şi totuşi DUMNEZEU A FOST ÎN GRĂDINA EDEN ŞI VORBEA CU PRIMI OAMENI, iar mai apoi în afara Edenului mirosind darurile de mâncare şi băutură oferite pe altar ca arderi de tot. Aşa putem fi şi noi pe pământ, fără să fim văzuţi, dar prezenţa noastră să fie simţită şi auzită.

În mileniul mesianic intră doar oamenii care s-au pocăit, după ce “Mireasa” a fost răpită. Mireasa se compune din sfinţii lui Christos. Sfinţii lui Christos sunt numai aceia care au primit învăţătura sa şi au aplicat-o.

 

Sfinţii din vechime nu au trăit după această învăţătură, deci nu au cum să fie în “Mireasă”.

Învierea generală (unde intră şi învierea sfinţilor din Vechiul Testament) nu este în timpul învierii membrilor Miresei mesianice, ci după această perioadă. Membrii Miresei vor fi înviaţi mai repede, ca să poată primi stăpânirea peste neamuri şi funcţia de judecător al celor vii şi al celor care au murit.

 

Judecata de la tronul cel mare şi alb, descris la Apocalipsa 20, nu este după mileniul mesianic, ci la începutul împărăţiei de o mie de ani. Atunci va fi o înviere generală şi fiecare va fi judecat după faptele lor, făcute înainte de a muri.

 

Evident că sfinţii din vechime, care vor învia la această judecată şi fiind declarati drepţi - având în vedere că vor fi timpuri noi, ei trebuie învăţaţi să cunoască situaţia din acest timp nou. În discursul despre Ioan Botezătorul sunt expresii clare care arată superioaritaea “Miresei” faţă de sfinţii din vechime:

Matei 11:11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

Dialogul este greu în acest topic, deoarece nu avem baza de înţelegere comună a interpretării, mai ales cu aceia care cred în teoria despre profeţiile condiţionate. Doctrina condiţionalismului profetic este o respingere subtilă a Vechiului Testament. Dacă o profeţie nu se împlineşte, acea profeţie nu a fost spusă de Dumnezeu. Definiţia este calră ŞI ESTE A LUI DUMNEZEU. Nu putem înţelege Biblia dacă nu acceptăm cuvintele lui Dumnezeu:

Deuteronom 18: 21. Poate că vei zice în inima ta: "Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Yehowah?"

22. Când ceea ce va spune prorocul acela în Numele lui Yehowah nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Yehowah. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

 

În secolului II, în discuţiile unora despre Vechiul Testament au existat mai multe păreri:

1. O parte a creştinilor gnostici îl respingeau total şi îl batjocoreau

2. O altă parte dintre creştinii gnostici, fiind văzuţi învinşi în argumentele lor despre Vechiul Testament şi care doreau să fie priviţi ca biserici creştine apostolice (ex-marcioniţii, ex-valentinienii) au cedat până la concluzia că Vechiul Testament trebuie acceptat, dar în sens alegoric. Făcând astfel ei au respins istoricitatea sa şi interpretarea literală a profeţiilor şi fiind foarte mulţi, au infuenţat în sens greşit linia ideologică a bisericii creştine din secolu II.

3. O altă parte susţinea că profeţiile neâmplinite din Vechiul Testament se vor împlini în viitor, fiind moştenite de biserică, care prin altoire a devenit parte a Israelului.

Nu am citit că ar fi fost o linie de interpreţi care să fi sustinut varianta cu profeţiile condiţionate. Dar, probabil că aceasta linie s-a dezvoltat ulterior de la partida expusa la punctul 2.

 

Redarea şi interpretarea corectă de la Ţefania 1:2,3

Dacă nu avem un text redat corect din originalul ebraic sau grec, riscăm ca şi interpetarea să fie deficitară sau chiar de-a dreptul greşită.

Iată un exemplu:

La Geneza 1:1,2 scrie "Bereşit bara Elohim et ha-şamayim v'et ha-areţ. Ve ha-areţ haita tohu vabohu vehoşeh al-pnei tehom ve ruah Elohim merahefet al-pnei ha-mayim."

Observăm aici că Terra, Pământul este numit "areţ" (pământ). În schimb la Ţefania 1:2,3 apare un alt cuvânt "adamah" (sol). Traducerile englezeşti literale (Young's Literal Translation), sesizează această diferenţă şi traduc textul din această perspectivă, la Geneza punând "earth" şi la Ţefania "ground".

Ţefania 1:2 Asop asep kol meal penei ha-adamah neum Yehowah

Conform liniei introductive a cărţii, profetul Ţefania a fost activ în Regatul lui Iuda în timpul regelui Iosia (641-610 î.Hr.). Este probabil ca Ţefania să fi acționat înainte de măsurile luate de rege (630 î.Hr.), deoarece Iosia ascultase avertismentul şi eliminase deja idolii în acest an, dar poporul încăpăţânat continua idolatria pe ascuns, ceea ce a şi dus la dezastrul profeţit. Naum și Ieremia erau contemporani ai profetului.

Dăcă ne uitam în context, profeţia se referă la Israelul antic şi „adamah” se referă strict la acest loc, după cum se arată la versetul 4:

Ţefania 1:4. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,

Cu toate acestea, lăsând la o parte contextul clar, unii folosesc Ţefania 1:2 ca dovadă pentru a justifica o părere a lor despre situaţia pământului în timpul acelor 1000 de ani.

Aşadar relatarea profetică trebuie pusă la topicul profeţiilor împlinite şi nu la topicul profeţiilor neâmplinite, despre Mileniu. Profeţia aceasta se încadrează la acel ciclu de profeţii care vizau pedeapsa Israelului antic, care s-a şi împlinit sub stăpânirea chaldeilor, care au făcut prăpăd ţara lui Iuda. Popoarele antice biruitoare aveau diferite metode aspre de pedepse, aplicate acelor popoare care se opuneau. Cruzimile aplicate de diferiţi conducători ai asirienilor, ai romanilor, şi chiar al grecilor, precum Alexandru Cel Mare, sunt de notorietate. Ei ucideau în masă, de la copilul din burtă, până la cel mai bătrân. Luau ostatici numai foarte puţini dintre ei, pentru parade şi pentru a suplini anumite meserii sau activităţi. Un exemplu şocant este cazul Daciei ocupată sub conducerea lui Traian, în care au rămas doar 80 de oameni, după spusele medicului lui Traian (evident că în teritoriile neocupate au mai rămas triburi dacice, cum ar fi carpii). În unele cazuri, pentru a stipula un exemplu înfricoşător celorlalte popoare, să nu se opună dominaţiei lor, armatele răzbunătoare distrugeau totul, dărâmând totul şi dând foc la tot ce arde. Unii mergeau şi mai departe infectând sursele de apă şi terenurile agricole, punând prizonierii să care pe ele pietriş, otrăvuri şi sare. În aceste condiţii mureau chiar şi peştii şi păsările sau animalele sălbatice ale locurilor respective. Peste tot erau dărâmături, foc şi cenuşă, cadavre de oameni şi hoituri de animale. Era un loc dezolant, de groază, semănând ca un loc blestemat.

Biblia prezintă:

1. profeţiile împlinite

2. profeţiile ce trebuie să se împlinească până la mileniu

3. profeţiile ce se vor împlini în mileniu

4. profeţiile ce se vor împlini după mileniu

Să ne gândim ca nu cumva să le interpretăm greşit.

 

Trei paşi de argumentare care întăreşte credibilitatea chiliasmului

 

Aceşti paşi de argumentare sunt cu privire la faptul că în împărăţia milenară, pe pământ vor fi oameni, dar nu vor fi din Mireasa răpită la cer.

Argumentarea pas cu pas:

Primul pas.

Dumnezeu Tatăl a uns un rege peste pământ, care este Fiul său. În antichitate regii şi profeţii delegaţi de Dumnezeu erau investiţi în oficiu prin ungere, adică era turnat untdelemn sfânt pe capul lor. De aceea acest rege din viitor a fost numit "Mesia", care în ebraică înseamnă literalmente "Unsul". La fel înseamnă şi cuvântul "Christos" în greacă. Deci este un supranume. Psalmul 2 şi Psalmul 110 dovedesc clar acest argument.

Al doilea pas.

Fiul lui Dumnezeu descoperă că în această administraţie Mesianică vor fi cooptaţi şi anumiţi oameni selectaţi după voia lui Dumnezeu. Cred că un verset de bază şi explicit este Luca 22:30

- ei stau pe scaune de domnie, deci sunt demnitari

- ei au drept de judecată, deci au supuşi

Ajunge acest singur verset, cine nu îl crede nu va crede nici alte argumente.

Al treilea pas.

Această guvernare se va face din cer, adică ordinele de administraţie vor fi date din cer, prin îngeri, exact cum a dat Dumnezeu legi lui Moise, prin îngeri. Reprezentanţa de guvernământ a cerului va fi la Ierusalimul reconstruit, in Israel, aşa cum spun profeţii din Vechiul Testament. Ierusalimul va fi capitala lumii, atât civil cât şi religios. Aici se vor sui toate popoarele pentru îndrumare. De aici vor ieşi toate legile, atât legile ce privesc cele sociale cât şi legile care privesc cele de închinare (credinţă).

Apocalipsa 21:24 "Şi neamurile vor umbla în lumina ei" (lumina însemnând Cuvântul lui Dumnezeu, care va ieşi din Ierusalimul ceresc la cel pământesc) "şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea în ea." (vor veni la închinare şi pentru treburile administrative la sediul mondial din Ierusalimul, Templul din acest oraş fiind reconstruit)

 

De ce perpetuează tradiţia anti-chiliastă a gnosticilor eretici?

Gnosticii eretici erau împotriva chiliasmului. Neo-gnosticii - ca Origene - supranumit ca fiind "ultimul mare gnostic" au preluat multe simbolistici din lumea păgână, pentru a face creştinismul mai aceptabil în ochii păgânilor. Nu mă miră faptul ca Origene a luptat mult împotriva interpretării literale a miei de ani din Apocalipsa. Influenţa gnosticismului a fost atât de mare, încât în secolele IV şi V chiliasmul (hiliasmul) a fost înmormântat pe nesimţite de biserica imperială. Poate este singura învăţătură adevărată care nu a fost blestemată de uniunea bisericilor imperiale, susţinute de împăratul Constatin. Nu putea fi blestemată deoarece a fost susţinută de mulţi scriitori importanţi şi astfel se făceau de ruşine, blestemându-şi proprii sfinţi. Iată o lista sumară cu susţinătorii chiliasmului (cei ce credeau în împărăţia de o mie de ani literală pe pământ):

Papias de Ierapole (sursa Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, XXXIX, 11-13), Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (sursa Dialogul cu iudeul Trifon, LXXX-LXXXI), Sfântul Irineu (sursa Adversus Haeresis V, 28, 3), apologetul Tertulian (sursa Adversus Marcionem III, 24), Episcopul Nepos din Egipt (250), Sfântul Ipolit, Apolinarie de Laodiceea, Lactantiu, Sulpiciu-Sever, Victorin de Pictavi, Sfantul Ambrozie de Mediolan.

Cred că respingerea chiliasmului a fost influenţată şi de disputa despre natura Fiului lui Dumnezeu. Mişcarea neo-gnostică cu centrul în Alexandria, din Egipt, apropiată mai mult păgânismului decât creştinismului, care s-a integrat cel mai bine în uniunea bisericilor imperiale susţinute de Constantin, considera că Fiul este de o fiinţă cu Dumnezeu (deşi Tatăl şi Fiul sunt două fiinţe separate) şi astfel Fiul fiind acelaşi Dumnezeu nu poate împărăţi numai o mie de ani. O concluzie greşită urma să ducă la o altă concluzie greşită şi aşa mai departe.

Să nu fim ca gnosticii şi ca neo-gnosticii, ci să ne rugăm fierbinte "Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, AŞA ŞI PE PĂMÂNT" Amin!

Fiul lui Dumnezeu este Mesia, “Unsul” (Investitul) cel promis de Dumnezeu, care să fie Regele de pe Pământ, soţul Miresei.

M-am uitat pe interlinearul de pe biblehub.com să compar trducerea Cornilesc Revizuită cu textul ebraic antic, de la Psalmul 2:2 şi văd că corespunde 4899 [e]

mə·šî·ḥōw.

מְשִׁיחֽוֹ׃

his Anointed

Unsului său

Nota de subsol în Cornilescu Revizuită: Mesia.

Are dreptate.