Ce înseamnă sfârşitul lumii?

 

Capitolul 3

Ce înseamnă sfârşitul lumii?

 

 

Unii spun cu fermitate că prin sfârşitul lumii trebuie să înţelegem sfărâmarea actualului pământ în bucăţi şi crearea unei alte planete pământ, la venirea Domnului Isus sau după mia de ani.

Ca să putem înţelege corect ce este sfârşitul lumii, trebuie mai întâi să înţelegem ce este lumea.

 

În Biblie, cuvântul "lume" este fie "aionos" în greacă, ca de ex. în Matei 24:3, fie "cosmos" ca în 2Petru 3:6.

 

1. Lumea (cosmos) care a pierit în potop: 2Petru 3:6

"şi că lumea (cosmos) de atunci a pierit tot prin apă, înnecată de potop".

Şi totuşi după acest sfârşit mai exista pământul şi cerul. Nu a fost făcut o altă planetă pământ sau un alt spaţiu ceresc. Au rămas exact pe locul lor în vastul Univers.

 

2.Lumea actuala va avea un sfârşit (va pieri), dar de data aceasta prin foc: Matei 24:3, Matei 24:14, 2Petru 3:7

"sfârşitul veacului (aionos) acestuia"

"şi atunci va veni sfârşitul"

"pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiti."

Vedem aici că apostolul Petru leagă acest foc de pieirea oamenilor nelegiuiţi. Însă ei vor pieri cu tot cu lucrurile lor, aşa cum au pierit şi oamenii de pe timpul marelui Potop, fiind distruşi împreună cu avuţia lor, prin apă.

Şi totuşi mai există acelaşi loc ceresc şi acelaşi loc pământesc. De unde ştim?

Psalmul 89:2. Căci zic: "Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!"

Psalmul 89:29. Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. 

În ambele cazuri, cerul este asociat cu veşnicia.

 

Atunci la ce se referă psalmistul, când spune că cerurile şi pământul vor pieri?

Psalmul 102:25. Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. 

El însuşi explică, ce înseamnă această pieire: 

le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba

 

Despre ce schimbare este vorba? Psalmistul cunoştea bine evenimentele de la Potop. Ştia bine ce fel de pământ şi ce fel de cer au pieit: doar suprafaţa terestră şi firmamentul de apă ce exista pe cerul atmosferic. Odată cu Potopul a pierit şi Grădina Eden, pe care o păzeau heruvimii. El ştia că condiţiile paradiziace de pe pământ şi cer au pierit odată cu Potopul, însă el avea cunoştinţa şi speranţa legată de ea, că ele vor fi restaurate. Această restaurare el o numeşte schimbare. Nu visa la crearea unei alte planete pământ, nici la crearea unui alt spaţiu ceresc.

Cum se va face această schimbare?

"Şi cerul s-a îndepărtat ca o carte pe care o faci sul. Şi toţi muniţii şi toate insulele s-au mişcat din locul lor". Apocalipsa 6:14

Vedem aici mişcare, că toţi munţii şi toate insulele sunt mişcate din locul lor, la fel şi cerul se mişcă puternic ca un sul de hârtie care este rulat. Aşadar daca ele sunt în mişcare, înseamnă o reaşezare a lor, aşa cum au existat înainte de marele Potop. Este posibil să avem iarăşi acel singur supercontinent, care s-a fragmentat, de care vorbeşte Biblia şi savanţii, aceştia numindu-l Pangeea şi acelaşi firmament de apă, ca boltă cerească protectoare. Aceasta filtra razele solare prin apă şi proteja astfel vietăţile şi oamenii pământulului de razele nocive ale soarelui, considerate a fi nocive pe termen lung pentru viaţă, aducând bătrâneţea. Deci suprafaţa Pământului şi a cerului va fi schimbat, remodelat, ca să fie mult mai propice vieţii, a se compara cu Apocalipsa 16:20 Toate insulele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. 

Plagile (cataclismele) Apocalipsei şi apoi războiul de pedepsire descris în Apocalipsa capitolul 19 vor face ca numărul omenirii să se reduca în mod drastic. Dacă citim cu atenţie Apocalipsa 9:18, acolo ni se vorbeşte că o treime va pieri în trei nenorociri (plăgi) deodată; deci dacă ar fi mâine, circa 2,6 miliarde din cei 7,8 miliarde câţi sunt acum, ar pieri, şi nu vor fi numai trei plagi.

Totuşi nu vor pieri toţi oamenii, doar cei care nu au vrut să se pocăiască:

Apocalipsa 21:24. Neamurile (- celor salvaţi -) vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

25. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.

26. În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.

 

3.În lumea care va veni pe o perioada de 1000 de ani, oamenii răi vor avea un sfârşit: Matei 12:32,

"nu îi va fi iertat, nici în lumea (veacul) acesta, nici în cea viitoare" 

Cum se explică această profeţie a Domnului Isus? Opoziţia faţă de Dumnezeu este hulă împotriva duhului său. Dar când şi în ce condiţii vor fi cei care nu vor fi iertaţi, făcând astfel?

Biblia conţine scene descriind condiţiile paradiziace edenice în care vor trăi oamenii în regatul de o mie de ani; observaţi că cei răi mor într-un corp tânăr, prin moartea acestora fiind astfel protejaţi cei buni, ceea ce arată la ce s-a gândit Domnul Isus când a rostit cele consemnate la Matei 12:32:

Isaia 65:17. Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

18. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui, în bucurie.

19. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.

20. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos.

21. Vor zidi case şi le vor locui; vor sădii vii şi le vor mânca rodul.

22. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.

23. Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei.

24. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!

25. Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.

Cine va supravegea acea lume şi cine va da sentinţe judecătoreşti îngerilor care vor executa pe cei nesupuşi? Evident că membrii adunării creştine care au fost răpiţi la cer, tocmai pentru această cauză:

1Corinteni 6:2. Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? 

 

Când se va face această judecată? În regatul de o mie de ani. 

Observaţi că Domnul Isus vorbeşte de o înnoire a tuturor lucrurilor:

Matei 19:27. Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: "Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?"

28. Isus le-a răspuns: "Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

Deci, conform cu Apocalipsa, va fi un potop de foc, prăpăd enorm, tot pământul va fi în flacari, oraşele şi satele, pădurile, câmpul, iarba, apele vor fi contaminate din substantele radioactive din stele (asteroizi, meteoriţi). Dar pământul nu va exploda, ca să nu mai vorbim de cer, va fi mai degrabă o innoire a lor, în stilul asemănator cum a fost înainte de Potop. 

Din pricina credinţei şi pocăinţei lor, rămăşiţele neamurilor şi conducătorii lor arătaţi la Apocalipsa 21:24, care se vor pocăi după răpirea adunării creştine la cer, au şansa minunată de a trăi pe pământ, sub supravegherea şi conducerea bisericii creştine, care va guverna lumea alături de Domnul Isus din cer:

Neamurile - celor salvaţi - vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.  

Legate de tema sunt şi descrierile profetice din Isaia capitolul 2.

Observaţi că biruitorii fiarei sunt deja în cer, atunci când se spune că naţiunile vor veni şi se vor închina lui Dumnezeu, acceptând suveranitatea Sa; deci ei sunt o clasă aparte, mai speciali, de oameni salvaţi:

Apocalipsa lui Ioan 15

1. Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.

2. Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei.

3. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

4. Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!" 

 

4. Lumea rea de după regatul de o mie de ani

După mia de ani, se arată o lume înşelată de Diavol, ce uită toate binefacerile şi devine rea şi dezlănţuită împotriva ordinii lui Dumnezeu: 

Apocalipsa 20:7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat

8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

Apoi, lumea care a rămas necontaminată de păcat, va dăinui vesnic.

Ce se întâmplă după răscoală?

Unii spun că Dumnezeu va distruge pământul şi va face un alt pământ şi un alt cer, în care se va coborî Noul Ierusalim.

Dar observaţi că sfinţii şi cetatea iubită, Noul Ierusalim, adică conducerea pământului şi capitala noului pământ, era pe faţa pământului şi cei răsculaţi voiau să îl cucerească:

Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

 

Răsculaţii au fost învinşi fără drept de apel, tot prin foc ceresc, cerul fiind un vast arsenal ceresc. Dumnezeu a folosit acelaşi arsenal pe care l-a folosit şi în timpul de înainte de mia de ani, când a distrus pe cei răi cu focul provocat de asteroizi şi meteoriţi.

Nu apare o altă lume noua după mia de ani, cu o altă planetă pământ şi un alt cer, împărăţia lui Dumnezeu de pe acest prim, unic şi veşnic pământ fiind veşnică:

Daniel 7:13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.

14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Regatul de o mie de ani începe cu cataclismul de foc (declanşat de căderea stelelor de tip asteroid şi meteorit), distrugerea lumii vechi şi legarea lui Satan şi se sfârşeşte cu dezlegarea lui, după mia de ani. El provoacă o răscoală de proporţii mondiale pe pământ, dorind ca să preia conducerea pământului, dar cade foc din cer, care curăţă pământul de elementele înşelate de Satan (Apocalipsa 20:9), după care şi Diavolul este distrus definitiv.

 

Concluzie

Biblia trebuie interpretată cu grijă şi dacă ne lăsăm conduşi de Dumnezeu ea însăşi este propriul ei interpret, fiindcă un verset mai greu de înţeles poate fi înţeles cu unul care îl completează, făcându-l desluşit.

Apostolul Petru scrie clar că "lumea" de pe timpul lui Noe, "a pierit" printr-un potop de apă - 2Petru 3:6. Tot el scrie că "oamenii nelegiuiţi" de acum vor pieri printr-un potop de foc - 2Petru 3:7. Ceea ce scrie el la versetele 10,11,12 este identic cu ce se scrie în Apocalipsa despre căderea stelelor - Ap. 6:13, Ap. 8:7, Ap. 8:8, Ap.10,11, Ap. 9:1.

Că aceste urgii nu vin deodată, ci progresiv, are menirea de a arăta, că după fiecare urgie mai rămân oameni şi animale pe pământ, ba chiar şi după războiul de pedepsire, care este actul final al pedepsei lui Dumnezeu - Apocalipsa 19:17,18,21. Apoi Satan va fi legat pe timp de o mie de ani, ca să nu mai înşele (rămăşiţele) neamurilor celor salvaţi care au mai rămas Apocalipsa 20:3. 

 

Deci pământul nu va exploda, nici la venirea Domnului Isus, nici după regatul de o mie de ani. Nici cerul. Ele vor fi înnoite.

 

După mia de ani Apocalipsa 21:1, Dumnezeu va nimici pentru totdeauna pe cei răi, pe demoni şi pe Satan şi nu va lăsa nici măcar o sămânţă a lor. Va domni o pace şi fericire eternă, care nu va fi perturbată niciodată. Nu va muta pe nimeni pe altă planetă în alt cer.

 

Cum se explică scena din Apocalipsa 20:11 şi la care pământ şi cer se referă?

"Pământul şi cerul au fugit dinaintea lui şi nu s-a mai gasit loc pentru ele" Apocalipsa 20:11. 

Aici este vorba de pământul şi cerul care a existat în forma veche, neânnoită şi nu de pământul şi cerul de după mia de ani, cum interpretează greşit unii.

Cred că scena este o metaforă, arătând pieirea lucrurilor vechi, ca şi la Psalmii 102:26. Apostolul Ioan, care cunoştea bine psalmii, imită metafora folosită de psalmist.

 

Scena judecăţii din Apocalipsa 20:11-15 este derutantă, din cauză că la Apocalipsa 20:5 apare un text străin, ataşat ulterior de către un scrib:
"Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani."

 Această propoziţie este omisă în multe manuscrise biblice, şi în altele apare cu anumite diferenţe, ceea ce arată că textul nu a fost parte originală a cărţii Apocalipsa.

Dacă acest text nu există în realitate, atunci textul cursiv şi contextual este următorul:

Apocalipsa 20:4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

5. Aceasta este întâia înviere.

6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani. 

 

Acest eveniment apare la răpirea creştinilor adevăraţi la cer. Dar între răpire şi învierea generală, arătată la Apocalipsa 20:11-15, mai există şi alte evenimente şi se scurge un anumit timp. Abia apoi apare a doua înviere sau învierea generală. Când se produce ea? Unii o plasează după regatul de o mie de ani, datorită acelei propoziţii neautentice. Dar este posibil ca învierea generală să se producă la începutul celor o mie de ani şi nu după. Nu orice eveniment din Apocalipsa este prezentat strict cronologic.

 

Şi atunci este clar despre ce cer şi pământ este vorba că "fuge" în Apocalipsa 20:11. 

 

Aşa este şi logic, ca în regatul de o mie de ani să nu mai fie morminte, iar cei care mor acolo ca blestemaţi să nu mai fie înmormantaţi, ci efectiv reduşi la starea morţii a doua, adică distrugerea imediată în elementele pământului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cele două "femei" din Apocalipsa şi destinul lor

 Capitolul 2

Cele două "femei" din Apocalipsa şi destinul lor

 

 

Cartea Apocalipsa prezintă două "femei". Una descrisă în capitolul 12 şi cealaltă în capitolul 17.

Vom desluşi cu atenţie aceste taine cu ajutorul lui Dumnezeu. Spiritul Lui trebuie să ne conducă în toate acţiunile noastre, de aceea nouă nu ne revine nici un merit. Toată slava este a Lui, prin Fiul său ceresc, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos.

În Cartea Apocalipsa sunt prezentate şapte scrisori, adresate celor şapte adunări creştine menţionate şi liderilor acestora. Aici nu este toată istoria creştinismului, cum o prezintă greşit unii, iar capitolul 4,5 şi 12 este o mică retrospectivă a evenimentelor din trecut.

După capitolul 5 încep prezentarea evenimentelor din timpul sfârşitului, şi aici mă refer strict la timpul (anii) de înaintea revenirii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos. Anumite capitole descriu o mare persecuţie a credincioşilor [capitolele 11, 12, 13 (compară cu Daniel capitolul 7:21)], altele descriu mânia lui Dumnezeu, care răzbună pe sfinţii săi şi pedepseşte nelegiuirile lumii (capitolele 6, 8, 9, 16, 19).

În această carte apar două femei. Vom afla mai bine cine este "femeia" din capitolul 12, dacă vom înţelege mai întâi cine este "femeia" din capitolul 17. 

"Femeia" din Apocalipsa 17 este descrisă ca o "cetate mare", care poartă numele de "Babilonul cel mare", a se vedea versetele 18 şi 5. În alte locuri din Apocalipsa, această "cetate mare" este descrisă cu alte trei nume:

1. cu numele de "Sodoma" pentru imoralitatea ei - Apocalipsa 11:8

2. cu numele de "Egipt" pentru idolatria ei  - Apocalipsa 11:8

3. cu numele de "Împărăteasa" arătând poziţia înaltă pe care o are în lume - Apocalipsa 18:7

Oare este vorba despre o femeie literală aici? Nu!

Unii interpretează că această "femeie" ar fi un anume popor antic, care s-a apostaziat, alţii că ar fi o anume religie, care a deraiat de la creştinism, însă la Apocalipsa 18:24 se arată că trebuie să fie ceva cu mult mai mare, bineînţeles incluzându-i şi pe aceştia, deoarece se scrie că: "Şi în ea a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ." 

Alţii spun că "femeia" este "lumea înstrăinată de Dumnezeu" - şi în parte au dreptate, însă Biblia merge şi mai departe şi specifică clar că "femeia" este un segment foarte important din această "lume" şi anume, cel mai important segment al ei, pe lângă segmentul politic şi cel economic, conform cu Apocalipsa capitolul 18. 

În cele din urmă "ierarhia" sau "crema" segmentului politic al lumii, va lua o decizie deosebit de şocantă şi atât segmentul politic cât şi cel economic va rămâne înmărmurit:

"Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţie, ci vor primi autoritate împărătească un ceas împreună cu fiara." Ap. 17:12

"Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urâ pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc." Apocalipsa 17:16

Este foarte interesant, că înainte de acest act istoric, unui segnemt important din oamenii din această mare cetate simbolică, Dumnezeu li se adresează milos, cu următoarele cuvinte "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu" - Apocalipsa 18:4, dar îi avertizează că dacă nu vor abandona această cetate plină de păcate, se vor face "părtaşi" cu aceste păcate şi vor primi "din pedepsele ei". 

Să fim foarte atenţi şi să băgăm de seamă, că această "chemare de a ieşi", nu se adresează numai în timpul sfârşitului, ea este o necesitate care se adresează şi nouă şi a fost valabilă în toate timpurile erei creştine şi chiar şi înainte de aceste timpuri, deoarece apostolul Pavel scrie următoarele:

"Nu vă injugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu." De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." 2Corinteni 6:14-18

Cine este deci "femeia" adulteră din capitolul 17? 

Este o cetate mare, un imperiu mondial religios, compus din toate acele sisteme religioase, care sunt dezaprobate de Dumnezeu. Reprezentanţii acestor sisteme, stăpânesc peste oamenii de rând (Apocalipsa 17:15), dar stăpânesc şi peste sistemele politice (Apocalipsa 17:18) şi fac un comerţ prosper cu sistemele economice (Apocalipsa 18:11-19).

Aşadar, ca nu cumva din nepăsare, neştiinţă sau alte motive să facem parte din această femeie adulteră dezaprobată de Dumnezeu, trebuie să existe în noi o mare necesitate de a ne autocerceta dacă suntem în credinţa aprobată de Dumnezeu sau în cea dezaprobata de El: a se vedea şi Matei capitolul 13, 2Tesaloniceni capitolul 2, 2Petru capitolul 2, Epistola lui Iuda, 1Ioan capitolele 2 şi 4, etc.. Deci, atenţie mare! "Necredincios" nu este numai acela care nu crede în Dumnezeu, şi declară pe faţă că e ateu, ci toţi aceia care nu se conformează voinţei lui Dumnezeu, dată prin Fiul său şi apostolii Fiului său - Matei 7:21-27, Apocalipsa 22:15,18,19.

Acum, că am identificat "femeia" adulteră şi dezaprobată de Dumnezeu, din capitolul 17, ne va fi mai uşor să identificăm acea femeie credincioasă şi aprobată de Dumnezeu din capitolul 12, care este persecutată de Satan. Observăm că "femeia" adulteră din cap. 17 este comunitatea mondială a credinţelor dezaprobate de Dumnezeu, prin care lucrează Cel Rău, deci "femeia" din capitolul 12 nu poate reprezenta decât exact opusul "femeii" adultere şi anume comunitatea credincioşilor prin care a lucrat şi lucrează Dumnezeu. Dacă "femeia" adulteră este descrisă ca o "cetate", tot printr-o "cetate" este descrisă şi "femeia" credincioasă (Apocalipsa 21:9-27). Şi după cum "cetatea" adulteră are un nume, "Babilonul cel mare", tot aşa şi "cetatea" credincioasă are un nume, "Noul Ierusalim". Aşadar, dacă "femeia" adulteră nu e o femeie literală, nici "femeia" credincioasă nu este o femeie literală şi dacă "Babilonul cel mare" nu e o cetate literală, nici "Noul Ierusalim" nu este o cetate literală, ci toate aceste denumiri sunt doar simboluri. "Babilonul cel mare" este un simbol ce reprezintă comunitatea mondiala a acelora, care se închină într-un mod neacceptat de Dumnezeu, iar "Noul Ierusalim" este un simbol ce reprezintă comunitatea mondială a acelora care se închină lui Dumnezeu în conformitate cu voinţa sa.

Din acest motiv, "Babilonul cel mare" este o cetate imorală şi idolatră, "mama prostituatelor şi urâciunilor pământului", pe când "Noul Ierusalim" este o cetate sfântă, mireasa şi soţia "Mielului".

"Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, soţia Mielului. Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu" Apocalipsa 21:9,10.

Aşadar "mireasa şi soţia Mielului" sau "trupul lui Christos" sau "biserica lui Christos" este egal cu "Noul Ierusalim", toate simbolizând acelaşi lucru: pe credincioşii aprobaţi, care "păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus" Apocalipsa 12:17.

Îngerul îl îndemnă pe apostol: "Vino să-ţi arăt pe mireasa, soţia Mielului."

În contextul acela, unde anume i-a arătat "mireasa, soţia Mielului"? Căci nu i-a arătat nici o femeie! Oare remarcăm dragi cititori? În schimb i-a arătat o cetate. Dacă această "mireasă-soţie" poate fi numită "cetatea sfântă", această "cetate" semnifică, adică înseamnă ceva. Oare ce anume? Ca să înţelegem ce semnifică, să citim cu atenţie Apocalipsa 21:9-21. Vedem aici o descriere minunată, o cetate îmbrăcată în străluciri măreţe, care semnifică cinstea şi autoritatea pe care o va acorda Dumnezeu "cetăţii". 

În viitor rolul conducerii pământului se va da "poporului sfinţilor Celui Prea Înalt" Daniel 7:18,22,25,27 şi autoritatea cerească va fi dată "adunării lui Dumnezeu" (1Corinteni 1:2) condusa de Christos, ei voi fi noii guvernanţi, judecători şi preoţi protectori ai omenirii din veacul viitor. Toţi credincioşii din epopeea creştină au fost chemaţi să se pregătească pentru a avea parte de această cinste, aşadar noi avem şansa să intrăm în acest viitor guvern, dacă ne păstrăm credincioşi până la moarte:

"Cum! Când vreunul din voi are vreo neânţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci, când aveţi neânţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i baga în seamă? Spre ruşinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!" 1Corinteni 6:1-6

Să luăm seama că cetatea aceea din Apocalipsa 21 nu e o cetate vizibilă. Contextul demonstrează că este în chip simbolic descrisă ca "mireasa, soţia Mielului". E simbolul guvernului ceresc, al "sfinţilor Celui Prea Înalt". Descrierea ei e aşadar simbolică.

 

Concluzie

Din relatările Bibliei aflăm că lumea a fost condusă din umbră de religia falsă, numită "Babilon", iar regii au fost doar amanţii sau marionetele în mâna conducătorilor Babilonului de rău augur; aceştia au fost răi, nepăsători şi cruzi deoarece au fost influenţaţi din umbră de Satan Diavolul şi îngerii săi decăzuţi. Ei bine, acest lucru se va schimba şi acest concubinaj se va sfârşi pentru totdeauna la timpul hotărât de Dumnezeu.

Apoi omenirea va experimenta şi o religie atee, când toţi oamenii vor fi chemaţi să se închine statului mondial şi reprezentantului acesteia, numit în Bible "Antichristul acela", ibovnicul Diavolului. 

Când şi acest experiment va lua sfârşit, neaducând pace şi fericire, Dumnezeu va chema la guvernarea lumii un "Mire" şi o "Mireasă", care au dovedit prin viaţa lor că ei merită să fie numiţi pentru această onoare, pentru a fi "Regele" şi "Regina" lumii. Preluarea administraţiei Pământului de către noii conducători se va face la sfârşitul acestei lumi.