Capitolul 7
Regatul Mesianic
Studiul din acest capitol este dedicat “chiliasmului”, învăţăturii biblice despre cei o mie de ani de Regat Mesianic, evenimentelor ce premerg şi evenimentelor ce urmează.
Conform DEX-ului: Mesianic, ~ă a [At: BARCIANU / P: ~si-a~
/ Pl: -ici, ~ice / E: fr messianique] (Liv) 1-2 Care cuprinde
preziceri (de mântuire) Si: profetic. 3 Care aparține unui mesia (1). 4
Referitor la un mesia (1). 5 Care aparține lui lisus Hristos. 6 Referitor la
lisus Hristos.
CHILIÁSM s. n. (Fil.) Credință într-o împărăție de o mie de ani a lui
Hristos pe pământ. [Pr.: -li-asm] – Din fr. chiliasme.
Unii numesc regatul (sau împărăţia) de o mie de ani ca “regat mesianic” (împărăţie mesianică), având ca rege (împărat) pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Cuvântul ebraic “Mesia” înseamnă literalmente “Unsul” (lui Dumnezeu), la fel înseamnă şi cuvântul grecesc “Christos”.
Sunt două păreri în creştinismul modern, unii care susţin că în mia de ani va fi un regat pe pământ şi vor fi oameni pe pământ şi alţii care spun că nu vor fi.
Respingerea chiliasmului
Respingerea chiliasmului s-a facut pe fundalul neînţelegerii rolului sfinţilor lui Christos în mileniu. Neînţelegând rolul împărăţiei milenare, ideologii gnostici ca Cerdo şi Marcion au îmbrăţişat cu braţe largi deschise ideea gnostică a sufletului nemuritor. Din moment ce sufletul nu moare, credinciosul îşi lua răsplata imediat după moarte, iar cu asta totul era încheiat din perspectiva acestora. Ei nu au înţeles marea provocare: De ce este nevoie de o împărăţie de o mie de ani pe pământ înainte ca să vină Lumea veşnică care va veni? Deoarece trebuia să se demonstreze cum ar fi fost societatea umană fără amestecul lui Satan şi al demonilor lui: net superioară, din toate punctele de vedere.
De la gnostici, prin filiera bisericii imperiale susţinută de împăratul Constantin s-a perpetuat această idee de-a lungul veacurilor. Antichiliaştii extremişti nu au respins numai idea, ci chiar însăşi cartea în care apărea această idee: Apocalipsa. Alţi antichiliaşti, care erau obligaţi să accepte cartea Apocalipsa, din cauza renumelui ei, încercau o abordare total spiritualistă (simbolică).
Antichiliaştii moderaţi (care resping interpretarea suta la suta simbolică) susţin că plăgile finale din Apocalipsa vor distruge totul pe pământ, toate vieţuitoarele, păsările, animalele şi toţi oamenii: "toate au fost arse, contaminate şi distruse" (afirmă ei). Este dreptul lor să creadă ce vor sau ce le dictează inima. Noi avem datoria să le arătăm unde greşesc. Cei sinceri se vor corecta, cei mândrii se vor împietri.
Aş dori să trecem din nou în revistă câteva versete, invitându-vă să le
contemplaţi în cadrul lor textual: Apocalipsa 19:17-21. Aici se prezintă ultima
plagă, distrugerea celor răi, care nu s-au pocăit, dovedind prin asta cât
de mult sunt infectaţi cu păcatul. Este războiul de pedepsire a păcatului şi a
celor ce îl practică, condus de Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru
Isus Christos. Orice ochi va vedea prezenţa lui în norii cerurilor, datorită
semnului său uriaş, care va fi manifestat ca un fulger uriaş în nori, şi care
va înspăimânta până la lacrimi pe acei păcătoşi înrăiţi (Matei 24:30). Dar va
fi prea târziu.
Să privim deci, ce ni se declară după această ultimă plagă: "şi toate
păsările s-au săturat de carnea lor" (Apocalipsa 19:21). Păsările
înfometate, ce nu prea au ce mânca datorită distrugerilor uriaşe în floră şi
faună, se năpustesc în cârduri peste cadavrele oamenilor şi se satură din
carnea lor, supravieţuind prin asta până la refacerea florei. Este trist, este
dezolant, ne pare rău că nu s-au pocăit, dar nu avem ce face. E NUMAI VINA
LOR (fiindcă au fost avertizati)!
Deci nici vorba că toate animalele pier.
Într-adevăr marea - şi aici se referă la oceanul planetar - a suferit un cataclism uriaş, şi au murit toate vietăţile din ea şi au pierit toate corăbiile. Însă despre celelalte surse de apă, avem o mărturie textuală biblică care spune că doar a treia parte din ea a fost poluată. Deci există încă o cantitate uriaşă de apă potabilă pe glob, iar în această cantitate mare de apă au supravieţuit şi animalele care trăiesc în aceste ape (Apocalipsa 8:10,11, Ezechiel 47:1-12). Ce se va întâmpla cu apa poluată în mileniul mesianic? Ea va fi vindecată şi se va repopula de peştii şi vietăţile din apele în care au supravieţuit (Ezechiel 47:12).
La fel cum nu văd că păsările nu pier, antichiliaştii nu văd nici expresia clară: “ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢI PE PĂMÂNT” Apocalipsa 5:10
Dar cum explicăm că deşi Mireasa este răpită la cer, ea domneşte pe pământ?
“Mirele şi Mireasa” sunt în cer şi stăpânesc peste oamenii din mileniul mesianic; din Biblie se poate deduce că ei sunt oameni care s-au pocăit după răpirea ultimilor membrii ai Miresei. Nimeni nu intră nepocăit în mileniu, dovada sunt acele plăgi uriaşe - descrise cu lux de amănunte în cartea Apocalipsa - care au decimat populaţia pământului.
Se scrie despre “Mireasă” “Şi ei vor împărăţi pe pământ”. Acest lucru îl pot face (exercita) şi din cer. Împărăţia milenara va fi pe pământ, dar sediul ei va fi în cer. Cerul este sediul de une vor împărăţi Christos şi Mireasa sa:
“În casa Tatălui meu (cerul) sunt multe locuinţe …Mă duc să vă pregătesc un loc … voi veni din nou şi vă voi lua la mine însumi, ca acolo unde sunt eu să fiţi şi voi” Ioan 14:2,3
"Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru ŞI EI VOR ÎMPĂRĂŢII PE PĂMÂNT". Apocalipsa 5:10
"ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Christos şi VOR ÎMPĂRĂŢI CU EL O MIE DE ANI." Apocalipsa 20:6
CINE vor fi oamenii din mileniu, peste care vor împărăţi pe pământ?
Sunt sfinţii din vechime, care au fost înviaţi şi răsplătiţi cu viaţă şi oamenii care au venit să se închine lui Dumnezeu după ce au văzut judecăţile lui Dumnezeu asupra celor ce îl sfidau (Apocalipsa 15:4)
- Biruitorii fiarei (Mireasa) sunt deja în cer, în faţa tronului (Apocalipsa 15:2)
- În cântarea lor există fraza "Şi toate neamurile VOR VENI ŞI SE VOR ÎNCHINA ÎNAINTEA TA pentru că judecăţile tale au fost arătate" Apocalipsa 15:4
Aceste popoare care vin la pocăinţă după ce “Mireasa” biruie “fiara” prin mărturia pe care o dă, nu sunt răpiţi la cer, ei rămân pe pământ.
Popoarele care vin să se închine lui Dumnezeu, în Israel, la Ierusalim (care va fi reconstruit), vor avea copii, în mileniu se vor naşte o mulţime de copii, cum spune şi profeţia "le va mâna un copilaş ... pruncul care suge..." Isaia 11:6,7 "nu vor mai fi în el copii cu zile puţine ... nu vor avea copii pe care să-i vadă pierind" Isaia 65:20,23
Aceşti copii născuţi în împărăţia mesianică pot cădea (cum a căzut Adam şi Eva), fie dacă nu vor fi atenţi la conduita lor din împărăţie, sfidând legile ei, fie la ultima probă care va veni peste pământeni, la încheierea celor o mie de ani. Este memorabilă aici ceea ce spune Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, despre hula împotriva duhului sfânt, că oamenii care păcătuiesc în această manieră, NU VOR FI IERTAŢI nici în veacul acesta ŞI NICI ÎN CEL VIITOR (în veacul care va urma să vină)" Matei 12:32.
Expresia "cel viitor" arată că va exista un timp în viitor, în care acest păcat, mai poate fi practicat. Ce înţelegem de aici? Că membrii din Mireasă o să mai păcătuiască în veacul care va veni? Nu, în nici un caz "asupra lor a doua moarte nu mai are nici o putere" Apocalipsa 20:6. Asta înseamnă că Satan, care are putere asupra morţii, nu îi mai poate fraierii, nu îi mai poate înşela. Însă pe mulţi dintre pământeni îi va înşela (Apocalipsa 20:7-9), din cauza neatenţiei lor.
ULTIMA zi înainte de mileniul mesianic şi PRIMA zi din mileniul mesianic
Să vedem cum va fi ULTIMA zi înainte de mileniu:
"iar ceilalti au fost ucişi cu sabia ce iesea din gura aceluia care şedea pe cal. Şi toate păsările s-au săturat de carnea lor." Apoc. 19:21
O privelişte înspăimântătoare, cu oameni neângropaţi, devoraţi de păsările cerului. Deci păsările nu au pierit.
Profetul Ezechiel, un profet sfânt, a scris cu exactitate acelaşi lucru. A se compara Apocalipsa 19:17,18 cu Ezechiel 39:17-20.
În PRIMA zi din mileniu, populaţia rămasă are instrucţiuni clare şi precise, consemnate în Biblie: începerea distrugerii armamentului care a mai rămas după cataclismul din necazul cel mare (Ezechiel 39:9,10) şi începerea îngropării morţilor (Ezechiel 39:11-16).
Primul act va consta în distrugerea armamentului în sens ecologic, adică, ce se poate folosi din el ca material combustibil pentru foc, pentru gătit, spălat, încălzit, fierărit, etc.. Ce nu se poate distruge prin foc, nefiind inflamabil, va fi refolosit în fierarit, ptr. unelte, scule, etc.. (Mica 4:3).
Evident, orice zi de lucru va începe cu rugăciuni şi laude la adresa lui Dumnezeu şi a Mielului, va fi o bucurie pentru ei să ştie că au o protecţie desăvârşită, că nu îi pândeşte nici un rău, iar pentru noi, ca Mireasă, ca preoţi, va fi o bucurie să ducem la scaunul măririi închinarea şi aceste laude, dând lui Dumnezeu raport în fiecare zi, ce se întâmplă pe pământ şi cât a fost realizat din planul său, precum şi cum am vegheat noi pentru bunul mers al pământenilor. Când se vor împlini zilele miei de ani, vom fi isprăvit totul, vom dezlega pe Satan şi pe demonii pentru ultima probă. Apoi vom curăţi elementele înşelate, nestatornice, dând istoriei ce va veni o lecţie de neuitat. Şi după acest act vom depune guvernarea la picioarele tronului măririi, predând împărăţia în mâna Tatălui Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ca Dumnezeu să fie totul în toţi (1Corinteni 15:28).
Texte identice, arătând aceeaşi profeţie
În Apocalipsa 19 şi Ezechiel 39 se arată aceeaşi profeţie despre viitor. Textele arată un război total, pe de o parte naţiunile se ridică împotriva lui Israel (cel spiritual, sfinţii creştini) ca să îl nimicească, pe de altă parte răzbunarea finală a lui Dumnezeu, peste atacatori. Ce zice profetul Ezechiel zice şi apostolul Ioan, de ex. cadavre devorate de păsările cerului. Acelaşi Dumnezeu sfânt şi atotputernic în pricepere, înţelepciune şi cunoştinţă i-a inspirat pe amândoi. Nu cred, că Dumnezeu în înţelepciunea sa ar fi spus o profeţie ce urma să nu se întâmple... El nu poate fi condiţionat. Ce spune el se împlineşte, altfel cuvântul lui este o prorocie falsă. Nici un cuvânt profetic spus de gura lui nu cade la pământ. Profetul Ezechiel scrie mai pe larg, spunând că la acest ospăţ macabru vor participa şi fiarele câmpului (animalele sălbatice) nu numai păsările. Dar tăcerea lui Ioan, nu poate fi o contrazicere că vor fi doar păsări. Tăcerea nu înseamnă întotdeauna contrazicere. El subliniază doar aspectul cel mai vizibil: cârdurile de păsări.
Cei care neagă împlinirea în viitor a tuturor profeţiilor neîmplinite din
Vechiul Testament, spunând că sunt condiţionate, resping de fapt profeţiile şi
îl resping astfel pe însuşi dătătorul lor, pe Dumnezeu.
Desigur creştinii adevăraţi nu vor lupta cu armele, ci se vor lupta în
rugăciune să facă fapte bune şi să iasă biruitori prin suferinţă, ca Fiul lui
Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos. Noi avem
interdicţie să purtăm război. Numai cei ce nu ne cunosc şi ne urăsc ar
putea crede că noi vom pune mâna pe arme, ca să ne apărăm sau să ucidem.
Două repere de necontestat
Evident, când apostolul Pavel vorbeşte de mersul la cer, de răpire şi de transformarea&schimbarea naturii, vorbeşte de “Mireasa” lui Christos. Destinaţia e clară. Dar, din acest loc ei vor guverna pământul: "şi ei vor împărăţi pe pământ" Apoc. 5:10
CÂND ANUME?
"şi vor împărăţi cu el O MIE DE ANI" Apoc 20:6
Avem două repere de necontestat:
1. LOCUL: “vor împărăţi pe pământ" (în termeni moderni: vor guverna)
2. TIMPUL împărăţiei&guvernării: "o mie de ani"
Nu este logic să guverneze peste un pâmânt gol goluţ, fără natură, fără animale, fără oameni. Domnul şi Mântuitorul nostru a spus clar apostolilor "voi veţi sta pe douăsprezece SCAUNE DE DOMNIE ŞI VEŢI JUDECA pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel" Matei 19:28. Ca să judeci pe cineva trebuie să fi MAI MARE ca cel pe care judeci.
Este corectă interpretarea antichiliastă?
Este corectă interpretarea că ultimii membrii ai Miresei vor sta pe pământ până la ultima plagă?
Cineva întrebă: “S-a terminat ruperea peceţilor, a încetat sunetul trâmbiţelor
şi s-au golit potirele cu plăgi. Urmează răpirea, ridicarea în nor a tuturor
sfinţilor ( 1 Tes. 16, 17) care se duc în sus cu Domnul Iisus şi îngerii toţi.
"... s-a sfârşit taina lui Dumnezeu, după vestea bună
vestită de El robilor Săi prorocilor." ( Apocalipsa 10:7). E corect?”
Nu este corect. Nu se arată nicăieri că răpirea ultimilor membrii ai “Miresei”
este tocmai după plăgile finale. “Biruitorii fiarei” - adică “Mireasa” - sunt
deja în cer (Apoc 16:6, Apoc. 15:2, Apoc. 20:4, Apoc. 3:10) şi asistă la
distrugerea celor răi (Apoc. 2:27), ca judecători (1Cor 6:2). Deci este un act
ce se întâmplă după “Rapire”. Acest lucru se ştia, chiar şi când nu exista
cartea Apocalipsa.
Scenariul prezis atât de apostolul Pavel cât şi de apostolul Ioan este în această ordine:
1. Răpirea
2. Judecata
După ce “biruitorii fiarei” sunt în cer la marea de sticlă (Apoc 15:2), ÎNCEPE JUDECATA TUTUROR POPOARELOR (1Cor 6:2), ei spun că toate popoarele (adică cei care rămân din aceste popoare) vor veni să se închine lui Dumnezeu (Apoc 15:4). Deci plăgile cele mai grele (cele şapte potire) care rămân pentru final, despart “oile” ascultătoare de “caprele” îndărătnice. Cei ce au semnul fiarei, sunt distruşi (Apoc 16:2), iar cei ce au ascultat avertizarea “Miresei” (Apoc. 14:9) sunt salvaţi şi intră în mileniul mesianic (Apoc 20:3). Satana este legat ca să nu îi mai înşele. Conform cu profeţia din Zaharia, aceste popoare se vor închina lui Dumnezeu, PE PĂMÂNT, LA NOUL TEMPLU DIN IERUSALIMUL RECONSTRUIT (Zaharia 14:16), sediul central al închinării de pe pământ.
Pelerinaj anual
"Toţi cei care VOR MAI RĂMÂNE din toate popoarele venite împotriva Ierusalimului SE VOR SUI ÎN FIECARE AN SĂ SE ÎNCHINE ...” etc.
Dar fără Vechiul Testament nu putem înţelege pe deplin profeţiile din Noul Testament şi viceversa. Fără Noul Testament nu putem înţelege pe deplin profeţiile din Vechiul Testament. Bine a zis apostolul Pavel: “Toată scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos.” Amin!
Când are loc răpirea la cer? După misiunea ultimilor membrii ai “Miresei”.
Momentul răpirii este după terminarea misiunii “Miresei” (a rămăşiţei ei). Ei sunt rămăşiţa sfinţilor. Misiunea aceasta este o misiune profetică, de a convinge lumea că semnul fiarei nu trebuie luat. Va fi o luptă spirituală, în care sfinţii din timpurile din urmă vor fi împotriva unui sistem global puternic (Noua Ordine Mondiala a Guvernului Mondial), sistem politic care va dori eliminarea tuturor legilor lui Dumnezeu din societate. Sistemul acesta va dori să schimbe legea lui Dumnezeu în toate aspectele sociale. Va fi o luptă mediatică pe o durată de trei ani şi jumătate (conform cărţilor Daniel şi Apocalipsa). După terminarea mărturiei de trei ani şi jumătate, rezistenţa sfinţilor va fi înfrântă în sens fizic (vor fi “biruiţi” prin nişte legi date împotriva propovăduirii lor), dar în sens spiritual vor fi "biruitorii fiarei", deoarece după răpirea lor (care va fi un act vizibil de o mare semnificaţie), tocmai datorită muncii lor, o mulţime mare de oameni nu vor lua semnul fiarei. Ei sunt înviaţi şi răpiţi la cer, actul acesta fiind un act vizibil. Duşmanii lor teologici, acei oameni mândrii care până acum îi considerau o sectă fanatică, cu devieri eretice, vor înţelge în sfârşit, că ei au fost cei aprobaţi şi pecetluiţi şi ce au spus ei este adevărat. Mulţi se vor pocăi atunci cu adevărat, nu vor lua semnul fiarei şi vor intra în mileniul mesianic, pierzând favoarea cerului. Ceilalţi, care nici în al doisprezecelea ceas nu vor dori să înţeleagă cum stau lucrurile, vor lua semnul fiarei şi vor fi distruşi.
Răspuns la o întrebare lămuritoare
Întrebarea lămuritoare: “Oamenii care zici că rămân pe pământ (în mia de ani pe pământ), e vreunul înviat, e vreunul care va avea viaţă veşnică?”
Da, sfinţii din vechime sunt înviaţi la începutul miei de ani şi intră în
regatul de o mie de ani. Alături de ei intră şi supravieţuitorii din marele
necaz care au refuzat semnul fiarei, ei şi copii lor pot primi viaţa veşnică
dacă respectă legile din mileniul mesianic şi dacă nu vor fi înşelaţi la marele
test, de după mia de ani.
Învierea este în două etape, cuprinzând două grupuri distincte. Primul grup este al acelora care fac parte din “Mireasa” Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos. "Aceasta este întâia înviere" (Apoc 20:5). Celălalt grup învie la judecata de la "sfârşitul zilelor" veacului acestuia (Daniel 12:13, Matei 24:14, Apocalipsa 20:11), adică la începutul miei de ani.
Va fi un mare har pe pământ sub conducerea administraţiei mesianice. Consecinţele plăgilor devastatoare vor fi înlăturate relativ repede. Cu un efort concentrat şi cu o organizare bună, toţi morţii vor putea fi strânşi şi îngropaţi (Ezechiel 39:12). Arsenalul militar care a mai rămas şi tot ce este în legătură cu acest armament, va fi dezasamblat, folosit ca combustibil sau transformat în lucruri folositoare (Ezechiel 39:9, Mica 4:1-4). În acest timp pădurile arse se vor regenera, fiind protejate, până se va termina combustibilul militar "Nu vor lua lemne de pe câmp şi nu vor tăia lemne din păduri, ci vor face focul cu armele" (Ezechiel 39:10).
O altă binecuvântare va fi vindecarea apelor: "apele mării SE VOR VINDECA" (Ezechiel 47:8).
Sursele de apă, contaminate de căderile meteoriţilor, vor fi vindecate.
TOATA SCRIPTURA ESTE INSPIRATĂ DE DUMNEZEU ŞI DE FOLOS. AMIN! Vechiul Testament este foarte important, fără de care nu am putea înţelege aspecte importante.
Evenimente viitoare
1. Misiunea finală a sfinţilor zilelor din timpul sfârşitului pe o perioadă de 3,5 ani
2. Toţi oamenii se vor întoarce împotriva lor sub instigarea conducerii NOM (Noua Ordine Mondială)
3. Toţi oamenii se vor bucura când ei vor fi biruiţi prin nişte legi aspre, făcute de ideologii conducerii NOM, putem să ne aşteptăm chiar şi la o pedeapsă capitală
4. Răpirea sfinţilor (rămăşiţei) din timpul sfârşitului va fi vizibilă pentru toţi, ce va declanşa o pocăinţă autentică în mulţi creştini nominali, care până atunci nu au crezut în mărturia lor
5. O mare mulţime de oameni pocăiţi se vor ridica împotriva chemării la înciparea mondială cu semnul fiarei (lansat de marele lider politic numit Antichrist), fugind şi ascunzându-se, până va trece urgia care urma să se dezlănţuie
6. Se dezlănţuie şi se derulează plăgile necazului celui mare, prin meteoriţi, toate ambarcaţiunile marine, toate satele şi oraşele sunt distruse, pe pământ e foc şi fum, soarele şi luna se întunecă de fumul cel mare
7. Apare marele semn al venirii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu pe bolta cerului, cei care nu s-au pocăit până atunci îşi dau seama că este el şi plâng îngroziţi. Dar uşa salvării este închisă şi începe războiul final, care nu este între Israel şi Arabi, ci între Dumnezeu şi cei care l-au insultat aderând la cultul lansat de administraţia politicianului numit Antichrist.
"Mireasa" şi "destinaţia” ei, “marea mulţime” şi “destinaţia” ei
“Mireasa” (Apocalipsa 22:17) însumează totalitatea credincioşilor adevărati de la înălţarea Domnului Isus şi până la răpire. După răpire începe perioada numită “marele necaz”, iar în acest timp ies "marea mulţime" (Apoc 7:9), deci ei nu au cum să meargă în cer. Ei se vor pocăi, nu vor lua semnul fiarei şi vor intra în mileniul mesianic, pierzând favoarea cerului. Aceştia sunt cei care trăiesc în acel timp al răpirii, deci ei nu vor trebui să învie, căci sunt vii.
Domnul şi Mântuitorul nostru spune (spicuiesc) "în casa Tatălui meu sunt multe locuinţe... mă duc să vă pregătesc un loc... voi veni din nou şi vă voi lua ... " Ioan 14:2,3. Domnul nostru Isus spune clar că destinaţia noastră, a Miresei, este cerul, unde este el. Casa Tatălui este cerul, care este numit "scaunul său de domnie" şi pământul este numit "aşternutul picioarelui lui". Guvernarea se va manifesta din cer, de unde vor fi trimise instrucţiuni la Ierusalimul reconstruit, în Israel, la noul Templu.
Vizibilitatea răpirii este clar zugrăvită "doi oameni vor fi la câmp...
unul va fi luat altul va fi lăsat". Atât Apocalipsa 7:9 cât şi Apocalipsa
15:4 arată clar că după răpirea Miresei, rămăşiţele neamurilor - care vor
rămâne nerăpite la cer – s-au pocăit şi vor veni şi se vor închina lui
Dumnezeu, într-un pelerinaj anual. Armonia Bibliei ne şi arată locul: la
Ierusalimul reconstruit (Zaharia 14:16). Ierusalimul reconstruit va fi centrul
mondial al închinării şi al administraţiei pământeşti. De acolo se vor da
anumite legi “marii mulţimi” care a supravieţuit datorită pocăinţei. Sabatul va
fi reinstarurat ca zi de odihnă, precum şi anumite sărbători, ca sărbătoarea
lunilor noi (Isaia 66:23). Deasemenea, vor fi date legi economice şi legi
penale.
Nu am putea înţelege în mod armonios Vechiul Testament, fără Noul Testament,
dar nici invers! Trebuie să fim foarte atenţi la acest puzzle escatologic. Sunt
profeţii care s-au împlinit, sunt profeţii care urmează să se împlinească
înainte de mileniul mesianic şi sunt profeţii care urmează să se împlinească în
acest mileniu şi chiar după acest mileniu.
Există şansa a doua de pocăinţă?
Cineva scria, ca şi cum eu aş crede în a doua şansă de pocăinţă: "Satana caută să ne convingă că Dumnezeu e atât de îngăduitor, atât de bun, nemaipomenit de blând, încât, oricât am fi noi de ticăloşi, hulitori, batjocoritori, neascultători, catâri şi împotrivitori... oricum va fi un mare har şi pe pământ."
Eu nu cred în teoria şansei a doua de pocăinţă, care chipurile se va da în
mileniu, sau după mileniu, cum cred unii. Cred sincer că NICIUNUL care
nu este pocăit nu va intra în mia de ani pe pământ. Şansa de pocăinţă este doar
pentru cei care sunt vii (şi nu pentru cei morţi), iar ea va exista doar după
răpirea “Miresei”, dar se încheie la venirea Domnului Isus pe norii
slavei.
Avem exemple, când Dumnezeu lucrează cu multă milă şi înţelepciune. Un caz frumos al dreptăţii şi milei este cazul Ninive. Mesagerul special al lui Dumnezeu, care în acest caz a fost profetul Iona, nu a înţeles subtilitatea mesajului cu care a fost înzestrat. DE CE TOCMAI 40 DE ZILE? Nu s-a gândit la aceasta deloc, ci a rămas un superficial şi după ce a fost constrâns de Dumnezeu să îl ducă, l-a predicat cu toată puterea, privindu-l şi înţelegându-l în felul lui. Problema a fost că nu l-a înţeles corect. La fel se întâmplă şi în cazul nostru. Dumnezeu are putere să mişte lumea la pocăinţă, chiar şi după răpirea Miresei. Eu am dat versete şi cred că sunt suficiente. Lanţul profetic se îmbină armonios de la Geneza la Apocalipsa, arătând că vor fi oameni pe pământ.
Dacă nu ar exista posibilitatea pocăinţei DUPĂ RĂPIREA MIRESEI, peste cine ar împărăţi Mireasa (Apocalipsa 20:6)?
Cine va intra în mileniul mesianic (pe pământ)?
Avem câteva situaţii în care anumiţi oameni au scăpat din diferite locaţii sortite nimicirii. Acele locaţii au fost distruse din cauza răutăţii oamenilor.
Un caz interesant este cazul niniviţilor. Ei s-au pocăit şi au fost crutaţi. Deşi niniviţii s-au pocăit, oraşul lor a fost distrus, definitiv, după ce urmaşii lor s-au reântors la vechiul lor mod de viaţă. Acest lucru arată ca o paralelă cu cele ce se vor întâmpla la sfârşitul miei de ani.
Oamenii care se pocăiesc după răpirea “Miresei” şi intră în mia de ani, mai pot muri, dacă se reântorc la a păcătui voit. Ei încă nu au primit viaţa veşnică pâna ce nu trec marele test, ce va apare dupa încheierea miei de ani.
Să reţinem. Aceşti oameni sunt pocăiţi. Ceilalţi care nu s-au pocăit şi au luat
semnul fiarei sunt cu toţii distruşi. Scriptura spune că cei care au
supravieţuit datorită pocăinţei lor şi a respingerii semnului fiarei, vor
îngropa morţii timp de şapte luni. Vor fi mulţi morţi, deoarece din
păcate, mulţi oameni nu se vor pocăi. Situaţia este rea de pe acum, chiar şi
printre creştini. Avem mulţi creştini moderni care nu ştiu să deosebească stânga
de dreapta, din cauza minciunii cotidiene cu care se înfăşoară şi a păcatului
în care trăiesc. Iată numai un caz: certificatele de refugiaţi. Un frate spunea
că din satul lor majoritatea (cu o singură excepţie) pocăiţilor care au pensie
de refugiaţi au făcut acte false ca să le primească, deoarece nu au fost
refugiaţi nici unul.
Cum îi justifica cineva (o pocaită): Au pensii mici. Deci dacă ai pensie mică, minciuna se justifică? Nicidecum! Alţii se justifică altfel: Sunt cazuri în Biblie care arată că sfinţii din Biblie au minţit, curvit, ucis, etc.. Deci dacă ei au avut dreptul şi noi avem? Dar ei au avut "dreptul"? Nicidecum!
Cum să înţelegem lucruri tainice, adânci, dacă nu înţelegem un lucru cotitian? Dorinţa de sfinţire a dispărut, şi a rămas dorinţa de justificare a păcatului.
Profeţiile Bibliei sunt într-o armonie frumoasă. Profeţiile din Vechiul
Testament se resimt armonios în pildele şi învăţătura Mântuitorului nostru. Superioritatea
unora (Mireasa) faţă de alţi credincioşi (cei de sub legea mozaică, cei ce se
pocăiesc după răpire) este clar zugrăvită: Ioan Botezătorul este mai mic ca cel
mai mic din împărăţia cerurilor. Aluzie la ce spune Daniel "sfinţii celui Prea-înalt
vor lua împărăţia". Acest ecou este şi la apostolul Pavel, care scrie:
"Dumnezeu pregătind CEVA MAI BUN pentru noi, ca să nu fie făcuţi desăvârşiţi fără noi" (Biblia Fidelă).
Fără noi ei nu pot fi desăvârşiţi. Iată că noi vom fi învăţătorii lor. Ei vor umbla în lumina pe care noi - ca Mireasă - le vom arăta.
Apocalipsa este acel "ecou", acea "summa profetica" a
Vechiului Testament. Nu se schimbă nimic, după cum este scris: “Nu am venit să
stric, ci să dau împlinirea ei”. Vechiul Testament este umbra lucrurilor
viitoare. Când va veni acel viitor, toate vor fi clare.
De ce este necesară şi justificată mia de ani?
Am văzut 6000 mi de ani de guvernare a lui Satan şi rezultatele ei. Vom vedea o guvernare de o mie de ani a lui Dumnezeu, prin Fiul său Isus Christos şi rezultatele ei. Dacă tu conteşti ceva rău, trebuie să dai dovadă că lucrul tău este mai bun. Dumnezeu va dovedi superioritatea guvernării sale, prin Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru. Nu poţi să elimini o guvernare şi să nu justifici prin fapte că tu eşti superior. Dumnezeu va demonstra nu numai teoretic ci şi practic că metodele sale de guvernământ sunt superioare metodelor Celui Rău. Apoi se va da drumul lui Satan şi a demonilor, să-şi spună ultimul cuvânt în apărarea lor. Evident că nu se vor supune ci vor dori să facă ce au mai făcut. Apoi îi vom judeca şi pe ei, cum este scris "nu ştiţi că sfinţii vor judeca îngerii".
